Cercetătorii sunt, la fel ca noi toţi, oameni în căutarea unor mai bune soluţii sau răspunsuri. Fireşte, ei fac asta mai bine ca noi, mai precis, poate cu un scop mai înalt şi cu o mai mare acurateţe.
La fel ca noi, oamenii de ştiinţă au probleme şi experienţe de viaţă mai mult sau mai puţin plăcute. De fapt, de pe urma acestor experienţe ale lor, de multe ori, noi avem de câştigat. Nu au fost puţine cazurile în care oamenii de ştiinţă obsedaţi de ceva care îi supăra au reuşit să obţină rezultate care să ne ajute, ulterior pe noi toţi.
Următorul articol din seria de secrete ale oamenilor de știință, vorbește de raporturile sociale cum să domini sau să pari vulnerabil:
Cum să îţi determini partenerul să facă mai des curăţenie în casă?
Într-o lucrare din 2000, laureatul Premiul Nobel, economistul George Akerlof nota că: „Bărbaţii care se ocupă de toată munca din exteriorul casei, contribuie doar în proporţie de 10% la treburile casnice. Pe măsură ce împart munca din exteriorul căminului cu partenerele, contribuţia lor la treburile casnice nu se ridică la mai mult de 37 de procente”. Cu alte cuvinte, chiar şi atunci când femeia este principalul susţinător al familiei, şansele sunt ca tot ea să fie cea care face mai multă treabă în casă.
Dar de ce?
„Ideea este că în orice situaţie, oamenii ştiu cine sunt şi cum ar trebui să se poarte. Şi dacă nu te comporţi potrivit identităţii tale, vei plăti pentru asta”, a explicat Akerlof.
Atunci când soţia câştigă mai mult ca el, bărbatul occidental se simte rănit. Apoi, el se mai simte încă o dată rănit atunci când trebuie să facă treburi casnice.
Aşadar, pentru a egala sarcinile pe care trebuie să le facă doi parteneri dintr-un cuplu, adică pentru a-ţi determina partenerul să participe în mod egal la treburile casnice, poţi recurge la două opţiuni.
Mai întâi, poţi să îţi încurajezi partenerul să îşi modifice identitatea. Oamenii de ştiinţă specializaţi în studii sociale ştiu de ceva timp că identitatea este influenţată de mediu. De fapt Akerlof susţine că această putere de modelare pe care o are cultura (de a transcende identitatea existentă) este unul dintre motivele pentru care persistă sărăcia. Un adolescent motivat, de la o şcoală dură, își va supune colegii la sancţiuni de identitate. Şi astfel, în loc ca toţi colegii lui să îl susţină pentru reuşitele lui, ei vor avea tendinţa de a maximiza utilitatea identităţii, respingând comportamentul colegului.
Astfel, dacă urmăreşti să schimbi identitatea partenerului, atunci poate că ar trebui să schimbi mediul, oamenii, cultura în care el se învârte, cu una pe care o consideri mai potrivită.
O altă modalitate ar fi să încercaţi să faceţi ca acel comportament pe care doriţi să îl adopte partenerul să pară mai aproape de identitatea lui. De exemplu, poate că o anumită treabă casnică este cu adevărat foarte grea de realizat şi astfel ea necesită să fie realizată de o persoană masculină şi puternică. Sau poate că dacă nimeriţi coşul de rufe cu şosetele murdare făcute ghem câştigaţi câte un punct. Strategiile sunt variate şi implică chiar şi un pic de amuzament, iar Akerlof susţine că ele funcţionează la ambele sexe. Enjoy!
Sursa: descopera.ro
