Tommy Carroll, student în anul doi la Universitatea Northwestern, din Statele Unite, a practicat skateboardingul de când avea 10 ani, chiar dacă a rămas fără vedere la vârsta de doi ani, scrie Daily Mail.

Petrecându-şi adolescenţa în Glenview, Illinois, tânărul a ajuns să stăpânească acest sport practicând pe o rampă locală în ciuda dizabilităţii.
Experienţele băiatului cu o voinţă impresionantă l-au adus în faţa unor adevărate celebrităţi ale skateboardingul, precum Tony Hawk.
Postat pe site-ul de partajare de videoclipuri Vimeo, filmul care spune povestea tânărului l-a transformat pe acesta într-un erou, inspirând sute de mii de oameni şi ajungând astfel la aproape 500.000 de vizualizări în patru săptămâni.

Tommy s-a născut cu retinoblastom bilateral (cancer al retinei), rămânând orb la numai doi ani.

„Tot ce fac în skateboarding se bazează pe sunet. Folosesc constant sunetul roţilor ca să verific dacă îmi stă ceva în cale şi să îmi dau seama de direcţie şi alte lucruri de acest gen”, explică Tommy în materialul postat pe Vimeo, în care este văzut pe skateboard în apropierea casei sale din Glenview.
Vorbind despre afecţiunea sa, Tommy spune că „toată lumea ar trebui să ştie că totul se întâmplă cu un motiv şi că există mereu o cale de a depăşi un obstacol dacă îţi doreşti cu adevărat”.

Într-un interviu acordat site-ului editurii McSweeney’s, băiatul vorbeşte şi despre atitudinea părinţilor privind hotărârea lui de a se dedica acestui sport.

„Tatăl meu a fost destul de în regulă. Mama a fost mai îngrijorată. Dar dacă am vrut să o fac, m-a susţinut”, a povestit Tommy. „Din fericire, au existat o atenţie pozitivă din partea media şi studii ştiinţifice care au arătat că skateboardingul produce adrenalină şi altele. (…)”

Cu doi ani în urmă, abilităţile lui impresionante la rampă au ajuns la legenda skateboardingului Tony Hawk, care a zburat la Glenview ca să împartă cu el o zi de mers cu skate-ul.
Studentul în anul doi la jurnalism şi studii internaţionale pune acum bazele unui club de skateboarding al universităţii, folosindu-şi experienţa ca să promoveze folosirea echipamentului de protecţie.
„Pentru mine echipamentul de protecţie face diferenţa dintre a fi absolut terifiat în timp ce eşti pe skateboard şi a avea încredere completă în tine.
Simt că pot să mă împing până la nivelul următor, unde sunt protejat. Pot să încerc figuri noi şi să nu-mi fac griji că aş putea fi rănit. Poţi fi foarte curajos când eşti în siguranţă”, mai explică Tommy.

Băiatul a întâmpinat şi păreri menite să-l descurajeze în ambiţia lui de a deveni cât mai bun la skateboarding: „Au fost oameni care m-au descurajat. Îmi spuneau ‘E imposibil. O să mori. Oamenii orbi nu pot face skateboarding’. Aşa că i-am ignorat pur şi simplu.”

„Am vrut să impresionez lumea. Cu siguranţă”, mai spune Tommy. „Am vrut să arăt că pot să fac ceva măreţ. Am simţit mereu presiunea aceasta.
Dacă nu eram cel mai bun într-un parc, era ceva de genul ‘Păi, eşti destul de bun… pentru un copil orb.’ Am simţit mereu presiunea de a încerca să fiu cel mai bun în orice parc de skateboarding pentru că dacă eram doar ‘bun’ oamenii mă judecau ca fiind extraordinar pentru un skater orb. Am vrut să fiu un skater extraordinar, punct.”