Toată lumea ştie că viitorul depinde de ceea ce facem noi acum, în prezent. Şi dacă aşa stau lucrurile, ce-ar fi ca noi astăzi să discutăm despre cum va fi la anul sau peste mai mulţi ani. Să considerăm că facem un exercițiu de imaginație, luând în considerare predicțiile sau afirmațiile despre viitor realizate de specialiști în ultimul timp şi să hotărâm la ce ne-am putea aștepta sau nu, în anii ce urmează.
„Porumbelul voiajor (Ectopistes migratorius), de exemplu, ar putea fi înviat după 100 de ani. În numărul nostru din septembrie-octombrie, geneticianul Ben Novak descrie o strategie pentru «dez-extincţia» acestei specii care a dispărut în anul 1914.
Proiectul numit Great Comeback (marea întoarcere), implică cinci paşi de cercetare:
1. Secvenţierea şi analizarea genomului speciei pentru a i se înţelege biologia;
2. Producerea celulelor care ar putea fi utilizate pentru crearea unui porumbel viu;
3. Crearea unui genom din ADN-ul sintetizat al unui porumbel voiajor;
4. Folosirea celulelor modificate pentru crearea himerelor de reproducere [combinaţii de porumbel obişnuit (Columba livia) şi porumbel voiajor] care în cele din urmă vor duce la crearea porumbeilor voiajori puri”;
5. Reintroducerea porumbeilor voiajori în sălbăticie”.
Extras din „The Great Comeback: Bringing a Species Back from Extinction”, de Ben J. Novak.
Dacă speciile vor continua să dispară în același ritm ca acum, vom fi martori la o extincţie în masă care se va desfăşura în următoarele câteva sute de ani, potrivit biologului Anthony D. Barnosky. În această a şasea mare extincţie, mai bine de 75% din organisme ar putea dispărea. Însă, pierderea a doar câteva specii importante, cum sunt păsările care asigură polenizarea sau insectele şi organismele care păstrează bazinele hidrografice în condiţii de siguranţă, ar putea afecta drastic oamenii.
Într-un articol recent apărut în National Geographic, Carl Zimmer explică faptul că ADN-ul dinozaurilor este prea bătrân pentru a-l putea readuce la viaţă pe T-Rex. Mamutul, ar fi un concurent mai bun, dar ar presupune nişte provocări foarte mari. Astfel, cel mai bun candidat pentru dez-extincţie, din motive tehnice, etice şi practice, este o specie dispărută relativ recent, precum porumbelul voiajor american.
Ei bine, Ben Novak a explicat, la rândul lui, că „din cele 500 de milioane de secvenţe ADN ale mele, 50% sunt bacterii. O mică parte este de natură umană. Şi o mare parte are origini necunoscute care vor continua să rămână astfel până când vom reuşi să secvenţiem ADN-ul fiecărei forme de viaţă de pe Pământ”. Aceasta este marea problemă. Nu sunt mulţi cei care ştiu cum funcţionează aceste procese, iar cei care ştiu au mult mai multe lucruri importante de făcut decât să se joace de-a dr. Frankenstein cu păsările. În plus, nici cei care militează pentru conservarea speciilor nu sunt tocmai de acord cu această strategie de înviere a animalelor, considerând că ar trebui să ne concentrăm resursele asupra speciilor aflate încă în viaţă şi care au nevoie de salvare.
Sursa: descopera.ro
Sursa foto: nortedigital.mx
