Pe 17 mai, cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, a revenit în Munții Țarcu (Carpații Meridionali), după mai bine de 200 de ani de la dispariție.
17 exemplare de zimbru (Bison bonasus) au fost aduse la Armeniș, Caraș-Severin, din diferite centre de reproducere din Europa. Este cel mai mare transport și cel mai important fenomen de reintroducere a zimbrului care a avut loc vreodată în Europa, de care s- au bucurat peste 250 de oameni- specialiști în conservarea naturii, autorități, jurnaliști și localnici.
Despre zimbru
Zimbrul e cel mai mare mamifer terestru din Europa, ajungând să cântărească până la 1000 de kilograme și să aibă o înălțime la greabăn chiar și peste 1,9 m. Odinioară era prezent pe tot continentul, cu excepţia unor zone din Spania, Italia şi nordul Scandinaviei.
Zimbrul a fost mereu un animal impresionant, legendar, venerat. Românii îl știu mai ales din legende și povești. Ultima redută a zimbrilor a fost în Carpați, înainte să dispară definitiv, în 1790. Azi România e una dintre cele 9 țări europene cu zimbri care trăiesc în sălbăticie, după Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Polonia, Slovacia, Rusia și Germania. În România, o altă „familie” de zimbri trăiește în Parcul Natural Vânători Neamț.
În lume trăiesc 5.046 zimbri (cifra din ianuarie 2014), dar numai 3,403 sunt în cirezi libere sau în regim de semi-libertate. Zimbrul e astăzi o specie mai rară decât rinocerul negru.
De ce ne dorim repopularea cu zimbri?
Zimbrul e un animal al spaţiilor deschise sau semi-deschise, însă, în anumite perioade ale anului, preferă pădurile pentru adăpost şi hrană. Deşi sursa principală de hrană a zimbrului este iarba, o parte importantă a dietei sale constă în consumul de arbuşti, mărăcini şi puieţi. Zimbrul mănâncă până la 60 de kilograme de hrană pe zi, ceea ce are un impact real asupra vegetaţiei: ajută la păstrarea zonelor deschise şi la crearea unui peisaj mozaicat. În afară de faptul că pasc la liziera pădurilor, zimbrii calcă pământul din mijlocul pajiștilor, se bălăcesc în gropi de noroi şi se tăvălesc în nisip, aruncându-l în aer, ajutând astfel la fertilizarea pajiștilor și la menținerea unei diversități biologice ridicate.
Din cauza vânătorii excesive, a braconajului, dar și a reducerii și fragmentării habitatului, zimbrul a dispărut din România acum mai bine de 200 de ani. O soartă asemănătoare a avut-o pe întreg continentul european, ajungând să fie considerat un animal pe cale de dispariție. Deși există eforturi de reintroducere a zimbrului în mai multe țări din Europa, rămâne încă o specie vulnerabilă, din cauza pericolului de consangvinizare, a bolilor, a habitatelor încă reduse care nu permit migrarea indivizilor și a lipsei unor populații viabile.
Zimbrul este un animal emblematic pentru fenomenul de „resălbăticire” a Europei și pentru conservarea biodiversității, iar la nivel local poate fi o oportunitate uriașă de a schimba viața unei comunități.
sursa: wwf.ro
