Antioxidanţii sunt substanțe speciale care ajută la menținerea sănătății și vitalității corpului nostru.Vă prezentăm topul celor mai puternici 31 de antioxidanți. În fiecare zi vă invităm să-i descoperiti, treptat, în ordine descrescătoare.
Azi faceți cunoștință cu locul 27 din lista noastră:
Funzele proaspete de tarhon 15.542 de unităţi / 100 g produs pe scara ORAC (oxigen radical absorbance capacity = capacitatea de absorbţie a radicalilor liberi ai oxigenului).
Valoarea ORAC a alimentului este cu atat mai mare cu cat are o capacitate mai ridicata de a neutraliza oxigenul. În contextual în care unele alimente pot atinge până la 300 de mii de unități, iar altele nu se ridică decât până la 82 de unități. Se recomandă consumul de alimente cu un grad ridicat de antioxidanți prezenți în compoziția lor:
Se spune că Frunzele proaspete de tarhon poartă în sevele-i delicat masculine esenţele stepei ruseşti, ale Siberiei și ale Mongoliei. Medicii români îl alintau spunându-i dracunculus sau „șarpele ce mic.
A fost asemuit cu șarpele (animalul atotștiutor și înțelept, simbolul inițierilor și al medicinei) fiindcă spiritul tarhonului dăruiește înțelepciune, cumințenie, disciplină și putere interioară și, desigur,vindecare.
Și foloseau ceaiul sau supa de tarhon ca pe un elixir al tinereții perpetue, un elixir în stare să curețe trupul și spiritul de toxinele lui. Dar, mai ales, șamanii îl foloseau ca pe o „iarbă a cunoașterii și a profeției”.
Recomandări pentru a folosi tarhonul în bucătărie:
1. „Untul șamanilor” : frecați 150 de grame de unt proaspăt (de preferat din hala de brânză din piață) cu două linguri de frunze proaspete de tarhon (poate fi și uscat) tăiate mărunt și puțină sare. Se păstrează 20 de zile, desigur în frigider, într-un borcan bine închis.
2. „Sosul solomonarilor” : mixați în blender o lingură de frunze de mentă, una de pătrunjel, una de mărar, una de frunze de țelină, una de frunze de coriandru, una de tarhon, tăiate mărunt, cu sucul unei lămâi, un gălbenuș de ou, o jumătate de ceașcă de ulei de măsline și o jumătate de linguriță de muștar.
3. Pesto de tarhon: o tarhonadă mai bogată este sosul pesto cu tarhon (în loc de busuioc). Se face în felul următor: în mojarul de piatră, zdrobiți și frecați, cu un pisălog de lemn, 4 căței de usturoi cu puțină sare grunjoasă, până devin o pastă cremoasă. Dați drumul în acest „lapte de usturoi” unei mâini de mieji de nucă sau alune de pădure și pisați-le până se prefac într-o cremă untoasă, moment în care adăugați treptat frunzele proaspete dintr-o legătură de tarhon.
Atunci când crema devine de un verde strălucitor, adăugați 6 linguri de brânză rasă veche și grasă de capră și continuați să pisați. Abia la sfârșit turnați o jumătate de ceașcă de ulei de măsline extravirgin, puțin câte puțin.
