Auzul adolescenților este astăzi expus unui risc pe care generațiile anterioare nu l-au cunoscut la aceeași scară: căștile purtate ore întregi pe zi, de la drumul spre școală până la temele de seară. Problema nu este muzica în sine, ci combinația dintre volum și durată, iar efectul ei nu se vede, nu doare și, odată instalat, nu se mai repară.
Vestea bună este că, spre deosebire de multe alte riscuri pentru sănătate, acesta se previne aproape complet. Cu condiția ca părintele și adolescentul să știe exact unde se află limita.
Cât de des este afectat auzul adolescenților
Cifrele vin de la Organizația Mondială a Sănătății și sunt mai mari decât se așteaptă majoritatea părinților.
Estimarea OMS, construită pe o analiză a datelor despre expunerea la zgomot, arată că peste un miliard de tineri cu vârste între 12 și 35 de ani sunt expuși riscului unei pierderi de auz care putea fi evitată. Cele două surse principale sunt dispozitivele audio personale, adică telefonul cu căști, și locurile de divertisment cu muzică foarte tare.
O meta-analiză publicată în 2022 în BMJ Global Health, care a sintetizat 33 de studii cu aproximativ 19.000 de participanți, a estimat că în jur de 27% dintre minorii analizați ascultau muzică la niveluri considerate nesigure prin dispozitive personale. Altfel spus, cam unul din patru adolescenți.
Motivul pentru care cifrele au crescut este simplu. Telefonul a devenit însoțitorul permanent al adolescentului, iar căștile intraauriculare și cele cu anulare a zgomotului fac ca volumul mare să nu mai deranjeze pe nimeni din jur. Singurul afectat rămâne auzul adolescenților care le poartă.
Cum se deteriorează auzul adolescenților, pe scurt
În urechea internă, într-o structură în formă de melc numită cohlee, se află mii de celule senzoriale ciliate. Ele transformă vibrațiile sonore în semnale nervoase pe care creierul le interpretează ca sunet.
Aceste celule sunt fragile, iar la auzul adolescenților expuși zilnic la volum mare ele se obosesc și apoi se distrug. La om, celulele ciliate distruse nu se regenerează. De aceea pierderea de auz produsă de zgomot este permanentă.
Procesul este lent și silențios. Nu există un moment în care adolescentul să simtă că a pierdut ceva. Primele frecvențe afectate sunt cele înalte, iar creierul compensează ani la rând, până când deficitul devine vizibil în conversație, de obicei cu mult după ce ar mai fi putut fi prevenit.
Unde este limita pentru auzul adolescenților: decibeli și timp
Aici se află informația cea mai utilă din tot articolul, pentru că răspunde la întrebarea pe care și-o pune orice părinte: cât de tare este prea tare?
Conform recomandărilor OMS privind ascultarea în siguranță, un nivel mediu de 80 de decibeli poate fi ascultat în siguranță până la 40 de ore pe săptămână. La 90 de decibeli, timpul sigur scade la aproximativ patru ore pe săptămână. Pentru copii, pragul recomandat coboară la circa 75 de decibeli.
Scara decibelilor nu este liniară, iar asta explică de ce diferențele par mici pe hârtie și sunt uriașe în realitate. Fiecare creștere de aproximativ trei decibeli dublează energia sonoră. La 100 de decibeli, timpul sigur de ascultare ajunge la circa 20 de minute pe săptămână.
Ca repere, o conversație obișnuită are în jur de 60 de decibeli. Majoritatea telefoanelor, la volum maxim în căști, pot depăși 100. Practic, diferența dintre un volum care protejează auzul adolescenților și unul care îl distruge încet ține de câteva apăsări pe butonul lateral.
Regula 60/60, cea mai simplă protecție
Pentru că nimeni nu măsoară decibeli în fiecare zi, specialiștii folosesc o regulă practică, ușor de explicat unui adolescent.
Maximum 60% din volumul maxim al dispozitivului. La acest nivel, majoritatea telefoanelor rămân sub pragul de 80 de decibeli.
Maximum 60 de minute la rând, urmate de o pauză de câteva minute în care urechile nu primesc sunet în căști.
Regula nu este perfectă, pentru că fiecare model de telefon și de căști are altă putere de ieșire. Este însă suficient de simplă încât să fie ținută minte și suficient de prudentă încât să protejeze auzul adolescenților în majoritatea situațiilor obișnuite.
Un ajutor tehnic care merită activat chiar azi: atât telefoanele Android, cât și iPhone au în setări o opțiune de limitare a volumului în căști, plus notificări atunci când expunerea săptămânală depășește pragul recomandat. Pentru un părinte, este cea mai simplă și cea mai puțin conflictuală intervenție din toată lista.
Cinci semne că auzul adolescenților are de suferit
Pierderea de auz produsă de zgomot nu se anunță, dar lasă câteva indicii pe care un părinte atent le poate observa.
- Țiuit în urechi după muzică. Este cel mai clar semnal că urechea a fost suprasolicitată. Dacă apare des, expunerea este prea mare.
- Senzația de ureche înfundată după o sesiune lungă cu căștile sau după un concert.
- Volumul televizorului crește constant, iar întrebările trebuie repetate.
- Dificultate în a urmări o conversație în zgomot, de exemplu într-o cantină sau într-o încăpere aglomerată.
- Vocea ridicată în discuția cu cineva aflat la un braț distanță, fără ca adolescentul să realizeze.
Un singur semn, apărut ocazional, nu înseamnă o problemă instalată. Mai multe, repetate săptămâni la rând, sunt motiv de consult la medicul ORL și de o audiogramă, adică testul auzului făcut de specialist. Este singura evaluare care poate spune cu adevărat în ce stare se află auzul adolescenților.
Ce pot face părinții pentru auzul adolescenților
Interdicțiile nu funcționează la vârsta aceasta. Funcționează explicația și câteva schimbări mici, care nu cer renunțarea la muzică.
Căști peste ureche în locul celor intraauriculare. Cele care intră în canalul auditiv livrează sunetul foarte aproape de timpan. Cele care acoperă urechea lasă o distanță în plus.
Anularea zgomotului, folosită pentru motivul corect. Paradoxal, ea poate proteja auzul adolescenților. Într-un autobuz sau pe stradă, reflexul firesc este să dai volumul mai tare ca să acoperi zgomotul din jur. Când zgomotul exterior dispare, volumul poate rămâne mic.
Pauze de liniște, în fiecare zi. Urechea are nevoie de tăcere ca să se refacă după o expunere lungă. Câteva ore fără căști contează la fel de mult ca volumul.
Protecție la concerte și în cluburi. Este situația în care auzul adolescenților se poate deteriora într-o singură seară. Dopurile de urechi pentru muzicieni reduc volumul uniform, fără să strice sunetul. Costă puțin și nu arată a echipament medical.
Exemplul personal. Un părinte care ascultă el însuși la volum maxim are argumente slabe.
Auz sănătos și auz muzical: două lucruri diferite
Există o confuzie care merită lămurită, pentru că apare des în discuțiile despre copii și muzică.
Un test audiologic, făcut de medicul ORL, verifică sănătatea auzului: ce frecvențe percepe urechea și de la ce intensitate. Este o evaluare medicală.
Auzul muzical este altceva. El descrie capacitatea de a distinge înălțimea sunetelor, intervalele dintre ele și ritmul. Se dezvoltă prin exercițiu și se antrenează ani la rând.
Cele două nu se înlocuiesc unul pe celălalt. Un adolescent cu auz perfect sănătos poate avea un auz muzical neantrenat, iar un muzician cu experiență poate suferi, în timp, pierderi de auz produse de zgomot. De aceea profesioniștii scenei își protejează urechile cu atenție: pentru ei, auzul este instrumentul de lucru.
Pentru un adolescent care studiază muzica, relația cu sunetul se schimbă în mod natural. Cine învață să asculte atent diferențele fine dintre sunete ajunge de obicei să prefere volumul potrivit în locul celui maxim, pentru că la volum prea mare detaliile se pierd.
La Academia de Talente „Ella Gondoș” din Iași, înscrierea începe cu o testare audio-muzicală de până la 30 de minute, susținută personal de Ella Gondoș, fondatoarea Academiei. Ea evaluează auzul muzical, simțul ritmic și potențialul vocal sau instrumental. Este important de precizat: nu este un test medical și nu înlocuiește consultul ORL. Rolul ei este să arate cât de bine distinge urechea sunetele din punct de vedere muzical și ce disciplină i s-ar potrivi cursantului.
Cursurile se desfășoară individual, în ședințe de 50 de minute, luni până vineri, între 10:00 și 20:00, la canto, pian, chitară, saxofon, acordeon, nai și public speaking.
Muzica fără căști, ca alternativă
Una dintre cele mai simple forme de a reduce timpul petrecut cu căștile este ca adolescentul să aibă o relație activă cu muzica, nu doar una de consumator.
Pentru auzul adolescenților, diferența este considerabilă: cine cântă la un instrument petrece timp cu sunetul în aer, la volum natural, nu direct în canalul auditiv. Iar pentru studiul acasă la un pian digital, căștile pot fi folosite la volum mic, tocmai pentru că instrumentul nu trebuie să acopere niciun zgomot exterior. Despre cum se alege un astfel de instrument și ce presupune studiul lui scrie pe larg articolul despre studiul pianului.
Partea practică pentru familiile de la bloc, adică volumul și programul de studiu acasă, este tratată separat în articolul despre orele de liniște și instrumentul din apartament. Iar pentru cine se gândește să înceapă un instrument în acest an școlar, primele trei luni de studiu arată realist cum decurge începutul.
Întrebări frecvente
Sunt mai periculoase pentru auzul adolescenților căștile intraauriculare?
La același volum, cele intraauriculare livrează sunetul mai aproape de timpan. Diferența reală o fac însă volumul și durata, nu doar tipul de căști.
Copilul ascultă muzică doar o oră pe zi. E în regulă?
Depinde de volum. O oră pe zi la un nivel moderat este sigură. O oră pe zi la volum maxim poate depăși singură limita săptămânală recomandată.
Țiuitul trece după câteva ore. Înseamnă că nu s-a întâmplat nimic?
Nu neapărat. Țiuitul temporar arată că urechea a fost suprasolicitată. Repetat des, poate duce la leziuni permanente.
La ce vârstă ar trebui făcută o audiogramă?
Dacă apar semnele descrise mai sus, la orice vârstă. Momentul potrivit îl stabilește medicul ORL.
Ajută aplicațiile care măsoară zgomotul?
Da, ca orientare. Nu au precizia unui aparat profesionist, dar arată destul de bine dacă un mediu este prea zgomotos.
Cum protejăm auzul adolescenților fără interdicții
Nu este nevoie ca adolescentul să renunțe la muzică și nici ca părintele să devină poliția căștilor. Sunt suficiente trei lucruri: volum sub 60%, pauze regulate și câteva ore de liniște în fiecare zi.
Restul ține de înțelegere. Un adolescent care știe că auzul nu se repară odată pierdut ia alte decizii decât unul căruia i s-a spus doar să dea mai încet. Iar auzul adolescenților de azi este auzul adulților de peste douăzeci de ani, cu care vor asculta, sperăm, încă multă muzică.
Dacă tot căutați o activitate pentru copil în acest an, ghidul activităților extrașcolare din Iași trece în revistă opțiunile din oraș, pe categorii și pe vârste.
Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate.
📍 Academia de Talente Ella Gondoș, Iași, Strada Elena Doamna nr. 37
📞 Programări: 0751 733 553
Talentul este un dar. Educația îl transformă în valoare. Iar munca și perseverența îl duc pe scenă.
