Pe toate domeniile de activitate, numărul de salariaţi din judeţ a scăzut cu peste 92.000 de persoane în ultimii 25 de ani, însă diferenţa este dată în cel mai mare procent de privatizările defectuoase din industrie. Trebuie să menţionăm că o scădere a numărului de angajaţi poate să apară şi în cazul unor sectoare care au rezistat şi unde progresul tehnologic a dus la o nevoie mai scăzută de resurse umane. Datele furnizate de DJS arată că în agricultură numărul salariaţilor a scăzut de la 18.000 la 3.500, în construcţii de la 20.000 la 10.000, iar în transporturi de la 17.000 la 7.000. În acelaşi timp, au fost înregistrate creşteri în domenii ca învăţământul, de la 16.000 la 18.000 de angajaţi, în comerţ (de la 14.000 la 24.000), în administraţia publică şi apărare (de la 2.800 la 5.300) sau în sănătate şi asistenţă socială (de la 12.000 la 16.000). Dacă defalcăm ramurile industriei, aproape în fiecare caz putem constata scăderi semnificative ale efectivului de personal. În industria alimentară, dispariţia unor întreprinderi ca fabrica de lapte „Lactis“, fabrica de ulei „Unirea“, fabrica de bere sau fabrica de zahăr „Nectarul“ a dus la scăderea angajaţilor de la 8.700 până la 3.100 de persoane. Totodată, numărul angajaţilor din industria confecţiilor şi tricotajelor a scăzut de la 29.000 de persoane în ’89 la puţin peste 5000 în 2013, după ce „Moldova Tricotaje“ a dispărut din peisaj, iar la actualele „Iaşitex“, „Te Rox Prod“ sau „Iasiconf“ lucrează de 10-15 ori mai puţini angajaţi. În domeniul chimiei şi al maselor plastice, numărul salariaţilor a scăzut de la 12.500 la 2.100 de angajaţi după ce „Moldoplast“ mai are 10 angajaţi, „Terom“ a dispărut, iar „Antibiotice“ are 1.000 de angajaţi mai puţin decât la sfârşitul revoluţiei. În metalurgie, în locul celor 4.300 de salariaţi de la „Tepro“ mai lucrează circa 1.200 de persoane, preponderent la „Arcelor Mittal“ şi „Technosteel“. Într-un alt domeniu important, al construcţiilor de maşini şi prelucrare a metalelor, numărul salariaţilor a scăzut de la 32.500 la 5.800, după ce Fortus mai are doar 600 de angajaţi, iar pe terenurile de la „Nicolina“ mai există doar o hală. „Diferenţe între cele două perioade se observă şi la DJS, în momentul în care centralizăm datele, la nivelul ramurilor industriale. Mai exact, dacă în ’89 centralizam date referitoare la producţia de oţel brut, care acum a scăzut considerabil, fire şi fibre sintetice despre care cred că nu mai există deloc. La ulei aveam 40.000 de tone în 1989, acum a dispărut fabrica de ulei. În schimb, s-au diversificat serviciile, comerţul, domeniul IT, şi primim date din această zonă, acesta a fost cursul timpului“, a declarat Gheorghe Chirilă, directorul DJS Iaşi.
Combinatul de Utilaj Greu
În baza datelor furnizate de DJS Iaşi, „Ziarul de Iaşi“ a realizat o retrospectivă detaliată a stării în care se află acum cele mai importante fabrici angajatoare imediat după revoluţie. Criteriul de selecţie a întreprinderilor nu a vizat valoarea producţiei sau a produselor exportate deoarece, persoane importante din domeniul industriei de la acea vreme contactate de „Ziarul de Iaşi“ au povestit cum „oamenii de partid“ aveau o influenţă importantă în transmiterea datelor. „Partidul avea tot interesul să modifice datele referitoare la producţie, ca să arate oamenilor cât de bine merge industria, trebuia să iasă planul. La export era mai greu şi cred că prezentau datele reale. Cred că cel mai bine ar putea fi diferenţiate aceste întreprinderi după numărul de salariaţi de care dispuneau“, a spus Doru Alexandrescu, unul din cei mai cunoscuţi lideri de sindicat din Iaşi. Cel mai important angajator din judeţ până la revoluţie, dar şi mulţi ani după terminarea acesteia, era fostul Combinat de Utilaj Greu (CUG), actualul SC „Fortus“ SA, privatizat în 2003 după ce compania SC „MetalExportImport“ SA a cumpărat pachetul majoritar de acţiuni de la actuala Autoritate de Administrare a Activelor Statului (AAAS). La sfârşitul anului 1989, „Fortus“ avea un efectiv de personal de peste 9.600 de angajaţi care realiza o producţie de peste două miliarde de lei. În prezent, la „Fortus“ mai lucrează peste 600 de angajaţi, după ce în ultimii 25 de ani au avut loc mai multe programe de disponibilizări colective. Dacă în anii ’90 deţinea recordul la efectiv de angajaţi, „Fortus“ deţine astăzi recordul pentru cea mai lungă insolvenţă a unei firme ieşene. Pe 11 martie s-au împlinit şase ani de când judecătorul sindic din Iaşi a aprobat intrarea în insolvenţă a fostului CUG, perioadă în care au fost realizate patru planuri de reorganizare de către trei echipe succesive de practicieni în insolvenţă, au fost pronunţate o sentinţă de infirmare şi una de confirmare de plan de reorganizare şi au fost numiţi opt administratori speciali. Cea mai marcantă problemă a acestei insolvenţe ţine de disponibilizarea a mii de angajaţi în aceşti 25 de ani, în prezent existând sute de salariaţi care trebuie să-şi primească drepturile salariale încă din 2009. Acum, „Fortus“ se află la 9 luni de la aprobarea planului de reorganizare, perioadă în care a realizat pierderi din exploatare de 17,5 milioane lei, în condiţiile în care în planul de reorganizare prevedea pierderi de 8,7 milioane lei. Totodată, datoriile au crescut până la aproximativ 400 milioane lei.
Combinatul de Fibre Sintetice
O privatizare cu iz penal si cu multe semne de întrebare rămase încă fără răspuns a fost transformarea fostului CFS în „Terom“ SA în 2002, când fraţii sirieni Nanaa au cumpărat cu două milioane de dolari fabrica întinsă pe 50 ha şi cu 2.300 de angajaţi. În ’89, la „Terom“ lucrau peste 7.100 de ieşeni care realizau o producţie de peste 2,2 miliarde lei lei vechi. În numai trei ani de la preluarea fabricii de către sirieni, datoriile au crescut de la 300 de miliarde lei vechi la 700 de miliarde, firma a început să aibă pierderi care au ajuns la circa 200 miliarde lei, iar proprietarii au început să-şi distribuie activele societăţii partenerilor de afaceri sau prietenilor politici. Anul 2004 este cel mai semnificativ în acest sens deoarece atunci au fost date cele mai mari tunuri imobiliare. Atunci, omul de afaceri Michael Nseir a cumpărat clădiri întinse pe 3 ha şi alte 9 ha în schimbul a 1,7 milioane euro, preţ mult mai mic decât valoarea reală a imobilelor. Un alt caz relevant este cel al achiziţiei unui spaţiu comercial de către fosta directoare economică Viorica Zlate pentru doar 100 milioane lei vechi, în condiţiile în care valoarea reală era de zece ori mai mare, după cum „Ziarul de Iaşi“ relata la acea vreme. De fapt, pentru toate contractele nefavorabile pentru companie semnate de proprietari, fraţii Nanaa au intrat în vizorul procurorilor, dar au fugit din ţară înainte de a li se aplica această interdicţie. Din 2005, când firma a intrat în lichidare, şi până în 2008, lichidatorul celebrei firme ieşene din petrochimia românească a reuşit să vândă aproape toate activele societăţii. „Terom“ SA a depus date referitoare la activitatea pe 2013, când a avut cifră de afaceri 0, dar a obţinut venituri de 628.000 lei şi un profit de 500.000 lei.
„Ţesătura“
Al treilea angajator de la începutul anilor ’90 era fosta Întreprindere de Stat „Ţesătura“, transformată imediat după revoluţie în SC „Iaşitex“ SA. Dacă înainte de revoluţie avea un efectiv de angajaţi de aproximativ 6.500 de persoane, astăzi, după ce omul de afaceri Ştefan Vuza a luat fabrica de textile în 2003 pe un milion de dolari, „Iaşitex“ mai funcţionează cu aproximativ 280 de angajaţi. În 2007, „Iaşitex“ a vândut prin licitaţie un teren de 4,6 ha situat vizavi de Casa Sindicatelor şi clădirea aferentă firmei bucureştene „Green Plaza“, care voia să dezvolte în zonă un centru comercial şi spaţii de birouri. Planurile au căzut însă, iar de doi ani pe gardul care împrejmuieşte terenul poate fi văzut un anunţ de vânzare a imobilului. În afară de această vânzare, alte tranzacţii au vizat doar schimburi între „Iaşitex“ şi firme ale lui Ştefan Vuza. În 2012, firma „Iaşitex“ a derulat afaceri de 35,6 milioane lei (în jur de 11 milioane de dolari, la un curs de 3,3 lei pentru 1 dolar) şi a obţinut un profit de 70.000 lei, în timp ce în ’88 fabrica înregistra o producţie de 787 milioane lei vechi (în jur de 52 milioane dolari, la un curs de 14 lei pentru 1 dolar).
„Nicolina“
O altă mare întreprindere angajatoare până la revoluţie era fabrica de utilaje „Nicolina“, cea mai veche din Iaşi, care avea peste 5.800 de angajaţi şi o producţie anuală în valoare de 1,5 miliarde lei. Acum, societatea privatizată cu cântec în 2002 mai are zece angajaţi, despre care nu se ştie precis cu ce se ocupă, şi o hală în care sunt depozitate nişte utilaje. Pe terenurile unde altadată lucrau aproape 6.000 de ieşeni a fost construit între timp un supermarket „Kaufland“, în timp ce restul halelor de producţie şi clădirilor au fost puse la pământ. Anul 2000 a fost ultimul în care fabrica a înregistrat profit, urmând ca după doi ani APAPS să o scoată la vânzare, când 75% din acţiuni au fost cumpărate de „Mecanoexportimport“ şi Asociaţia Salariaţilor. În 2005 au început procesele de disponibilizări, doi ani mai târziu firma şi-a încetat activitatea, iar în 2011 firma a intrat în lichidare, ulterior vânzându-se toate activele. În 2013, societatea mai avea de plătit datorii de 3,5 milioane lei şi a avut venituri de doi lei.
„Siretul“, „Moldova Tricotaje“
În topul angajatorilor de dinainte de revoluţie urmează două mari fabrici de confecţii, „Siretul“ Paşcani şi „Moldova Tricotaje“. Cu peste 5.600 de angajaţi, „Siretul“ Paşcani a fost privatizată de omul de afaceri ieşean Viorel Roman care controlează şi în prezent fabrica în care mai lucrează doar 280 de angajaţi. Din 2010, firma se află în insolvenţă, iar în 2013 a dat semne de revenire, obţinând un profit de 80.000 lei. Cât despre „Moldova Tricotaje“, întreprinderea care asigura locuri de muncă pentru peste 4.500 de ieşeni înainte de revoluţie este acum rasă de pe faţa pământului. În 2003 a fost începută restructurarea fabricii, după privatizarea eşuată din ’95 a salariaţilor şi vestita afacere „Pijamaua“, prin care până în 2.000 s-au rulat în mod dubios sume importante între Casa de Asigurări de Sănătate condusă de Adrian Butucă şi directorul „Moldova Tricotaje“, Cristian Nichifor. În 2003, fabrica a fost „spartă“ în două, luând astfel naştere şi „Moldo Conf“. După nemulţumirile salariaţilor din 2005, Fiscul a început să vând bunurile, doi ani mai târziu firma intra în insolvenţă, iar în 2009 erau scoase la vânzare ultimele terenuri şi hale.
„Tepro“, „Remar“, „Tehnoton“, „Integrata“
Cu peste 4.200 de angajaţi figurau în ’89 două fabrici care funcţionează şi astăzi, dar la capacitate cu mult redusă: „Arcelor Mittal“ (256 angajaţi) şi „Technosteel“ (200) pe terenurile fostei fabrici de ţevi „Tepro“ şi „Electroputere VFU“ Paşcani (Remar) în locul fostei Întreprinderi Mecanice de Material Rulant, care acum mai are aproape 800 de angajaţi. În topul angajatorilor urmează „Tehnoton“, compania privatizată de actualul secretar de stat Maricel Popa, care de la 3.750 de angajaţi înainte de revoluţie a ajuns la 150 în prezent. Ultima poziţie este atribuită unei alte fabrici celebre de confecţii, „Integrata“ Paşcani, care înainte de revoluţie avea 2.700 de angajaţi. Ulterior, întreprinderea a fost divizată în trei firme, „Linoland“ şi „Balay“ fiind desfiinţate între timp, iar „Te-Rox Prod“, firmă înfiinţată de femeia de afaceri Doina Cepalis, care are în prezent circa 720 de angajaţi. De menţionat şi fosta întreprindere de stat „Antibiotice“ Iaşi, în prezent „Antibiotice“ SA, care şi-a păstrat aproape constant activitatea de producţie în ultimii 25 de ani. În privinţa numărului de salariaţi, de la cei 2.300 de angajaţi pe care îi avea înainte de revoluţie, „Antibiotice“ mai are acum în jur de 1.400 de salariaţi.
Sursa: ziaruldeiasi.ro
