Agendele avocaţilor de business, ale lichidatorilor, ale recuperatorilor sau ale angajaţilor din companiile de servicii externalizate au fost pline în ultimii ani. Pentru ei, scăderile din economie nu au însemnat nici pe departe mai puţine proiecte, mai puţine ore de lucru sau dispariţia provocărilor. Dimpotrivă. Cu toţii au intrat într-un ritm frenetic de muncă, accentuat pe măsură ce companiile din alte sectoare începeau să întâmpine probleme. Poate fi considerată drept o evoluţie cu specific necrofag, dar, pentru câţiva, criza a fost cel mai bun pretext de creştere.
„PeliFilip este o firmă înfiinţată în primele zile ale crizei. Se spune că avocaţii sunt necesari atât în vremurile rele, cât şi în cele bune. Nu am avut domenii care au scăzut, dimpotrivă; avem practici pe care le-am construit din mers şi ele s-au dovedit puternice şi de succes (litigiile sunt un bun exemplu)”, spune Francisc Peli, managing partner al casei de avocatură PeliFilip. Pentru casa de avocatură pe care o conduce, 2012 a fost cel mai bun an de până acum, în care echipa s-a mărit, ajungând până la un număr de 57 de avocaţi şi 78 de angajaţi în total – o dimensiune atinsă în România, de obicei, după 15-20 de ani de activitate.
Ani buni pentru avocaţi…
De altfel, întreaga breaslă a avocaţilor de business a avut parte de o perioadă prielnică, generată de lungul şir de insolvenţe, recuperări de creanţe, medieri de conflicte între companii sau companii şi stat, ori litigii de muncă. Mizele sunt uriaşe, în condiţiile în care piaţa de avocatură din România se ridică la circa 250 de milioane de euro, cea mai mare parte a acestei valori fiind realizată de avocatura de afaceri. 80% dintre beneficiari sunt avocaţii din Bucureşti, locul care comprimă aproape toată piaţa.
Astfel, pentru cei care activează în acest domeniu, criza a fost cea mai bună perioadă pentru a-şi demonstra calităţile în faţa clienţilor. Este adevărat că în primă fază au fost nevoiţi să scadă onorariile percepute, însă volumul mare de proiecte a compensat şi a făcut ca încasările totale să nu fie cu mult afectate.
Casele de amanet
În timp ce numărul agenţiilor bancare a scăzut la 6.000 la finele anului 2011, cel al caselor de amanet a trecut de 3.300, după ce în acel an au fost deschise 350 de astfel de unităţi, practic câte o casă de amanet pe zi. Expansiunea lor a fost un răspuns fie la necesitatea din ce în ce mai mare a românilor de a contracta împrumuturi pe termen foarte scurt, pe care nu le pot obţine de la bănci, fie de a obţine o sursă suplimentară de venit, prin vânzarea bijuteriilor şi a obiectelor preţioase.
Chiar dacă înfiinţarea unei case de amanet poate fi un proces mai dificil, deoarece aceasta are statutul unei instituţii financiare nebancare ce trebuie înregistrată la Banca Naţională a României, costurile nu sunt atât de mari. La mica publicitate, o casă de amanet poate fi cumpărată şi cu 15.000 de euro, investiţie ce poate fi recuperată rapid, în doi-trei ani.
Covrigăriile
Scăderea veniturilor populaţiei este principalul motiv care a favorizat şi dezvoltarea acestei afaceri de criză: covrigăria. Companiile care vând francize în domeniu pentru suma de 7.000-10.000 de euro promit un profit brut între 1.000 şi 3.000 de euro pe lună în primul an, când cifra de afaceri poate ajunge şi la peste 100.000 de euro.
Sursa: incomemagazine.ro
