Cel mai trist lucru în dragoste e că uneori sufletul ți-l ia cine n-are nevoie de dânsul.
Linia dreaptă e drumul cel mai scurt între două puncte și cel mai lung între două suflete.
Iubirile se întâlnesc pe drum, nu se cheamă una pe alta.
Sufletul nu ți-l da decât cui îți dă sufletul lui. Altfel tu rămâi fără nimic.
Sufletele pocite pocesc tot ce se coboară în ele.
Oricând într-o ființă locuiesc împreună omul și dobitocul, pot trăi în el două iubiri care n-au a face una cu alta. Dar când e numai dobitocul pot trăi și mai multe.
Unii se căznesc a iubi în tine iubirea ta pentru ei.
Nu te încrede în iubirile al căror motiv ești îndemnat să-l cauți.
Nu uita niciodată că oricine te iubește cere de la tine o iluzie de ideal. Dă-o, ori nu te lăsa iubit.
Orice iubire e datoare să se apropie cu reverență de sufletul spre care se îndreaptă.
În sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, şi cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade.
Ca să judeci omul, caută să-l vezi cum iubește. Nu poți greși.
Iubirea care cere stăpânire e o simplă poftă.
La femei trebuie să se deosebească totdeauna: femeia, găteala și felul cum femeia poartă găteala.
Unii oameni se îngroapă în fericirea lor.
Cei mai mulți bătrâni nu știu să întrebuințeze tinerețea ce le-a rămas.
Vine o vreme când lacrimile cad înăuntru și ard.
Sunt lacrimi care împacă durerea și altele din care ea se hrănește.
Unii trăiesc ca să uite, alții uită ca să poată trăi.
Vei fi cu atât mai fericit, cu cât va trăi mai mult în tine copilul ce ai fost.
Ca să judeci omul, caută să-l vezi cum iubește. Nu poți greși.
Cugetări – Nicolae Iorga
Photo credit: via
