Apartine de: Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
Adresa: B-dul Dimitrie Mangeron, Nr. 53A, Iasi
Telefon: 0232-21.23.26
Fax: 0232-21.16.67
O prezentare oricat de succinta a aparitiei si dezvoltarii invatamantului superior de constructii in Moldova si indeosebi in Iasi, nu se poate realiza decat prin incadrarea acestuia in contextul general al evolutiei invatamantului superior din aceasta zona a tarii.
Desigur ca, in aceasta lucrare, nu poate fi vorba decat de o trecere in revista a evolutiei invatamantului tehnic superior, in general, si a celui de constructii, in particular, oprindu-se numai asupra unor repere definitorii ale dezvoltarii sale.
Drumul parcurs de invatamantul superior de constructii din Iasi este ancorat intr-un trecut care ne onoreaza. Traiectoria sa a parcurs diverse trepte de evolutie, mentinandu-se, impotriva tuturor greutatilor, la cote valorice inalte, castigandu-si prestigiul alaturi de alte unitati de invatamant superior din orasul Iasi.
Demn de remarcat este si faptul ca insasi ambianta spirituala oferita de capitala Moldovei a fost favorabila afirmarii invatamantului tehnic superior.
Iasul, ca principal centru politic si cultural al Moldovei, a fost unul din centrele care au polarizat constiintele si energiile intregii tari. In aceasta urbe s-au nascut cele mai nobile si intelepte idei privind unitatea si libertatea nationala, aici a dat roade „secolul luminilor”, aici s-au format si si-au desfasurat activitatea deosebite valori umane, ce au ramas durabile in constiinta tarii.
Istoria Iasului se impleteste insa organic cu istoria Moldovei si cu istoria intregii colectivitati romanesti. Din aceasta cauza, prezentand evolutia invatamantului superior de constructii iesean, a fost necesar sa ne raportam permanent la cadrul national, la intreg, pentru a reliefa mai bine contributia carturarilor si oamenilor de stiinta ieseni la dezvoltarea generala a invatamantului tehnic superior romanesc.
1. 1. INCEPUTURILE INVATAMANTULUI TEHNIC SUPERIOR DIN MOLDOVA
Dezvoltarea invatamantului tehnic in Moldova trebuie privita asa, dar, in dependenta sa cu dezvoltarea economica a Principatelor Romane.
Economia Moldovei si tarii Romanesti a fost, pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, o economie de tip feudal. Abia din aceasta etapa apar unele elemente ale productiei capitaliste, care se vor dezvolta mai amplu, in prima parte a veacului XIX.
In acest context, daca vorbim despre inceputurile invatamantului tehnic romanesc, unii cercetatori 1) 2) 3) apreciaza ca prima incercare de a crea un invatamant ingineresc in Moldova, in care matematicile aplicate sa aiba un rol de baza, a fost „ Schola latina de la Cotnari”, infiintata in 1562 de Ion Voda Despot, el insusi autor al patru volume de arta militara si fost profesor de matematica la Academia din Rostock (Germania).
Cu toate ca aceasta „academie” medievala de invatamant nu a durat decat un an (se inchide la un an de la uciderea domnitorului), ea a constituit un punct de reper pentru istoria scolii superioare romanesti, fiind cea mai veche de acest gen din tara.
in veacul al XVII-lea, odata cu ridicarea bisericii „Trei Ierarhi” din Iasi (1639), considerata pe drept cuvant o adevarata bijuterie arhitectonica, domnitorul Vasile Lupu infiinteaza, tot la Iasi, chiar in manastirea „Trei Ierarhi”, si prima scoala cu profil superior institutionalizata din Moldova, denumita „Colegiul lui Vasile Lupu de la Iasi”, la care, pe langa invatamantul religios in limbile latina, slavona si greaca, se studia matematica, chimia, fizica, mineralogia, stiintele naturii etc.
Mai tarziu, acest colegiu capata denumirea de Academia domneasca sau Academia Vasiliana. Gratie remarcabililor sai profesori, dintre care amintim doar pe Teodor Trapezunt, profesor al lui Dimitrie Cantemir, aceasta institutie a reprezentat una dintre cele mai importante scoli din sud-estul Europei.
in timpul domniilor fanariote, Academiile din Principatele Romane au devenit exclusiv grecesti si aveau un program comparabil cu al unor universitati straine.
Academia din Iasi, intarita pe baza reformei scolare a principelui Grigore Alex. Ghica, intitulata „Academia domneasca a invataturilor si epistemiilor (stiinte pozitive)” este prevazuta cu o biblioteca si un inceput de muzeu laborator de „organe matematice” (instrumente de geodezie si de aplicare practica a matematicii).
in pragul secolului XIX se intensifica relatiile comerciale, creste rentabilitatea pamanturilor, se faramiteaza mosiile prin mostenire, micii proprietari, razesii se ridica tot mai des impotriva acapararii pamanturilor de catre boierime si ca urmare se inmultesc procesele in divanurile de judecata. Toate aceste situatii impun cu necesitate formarea unui corp de ingineri hotarnici.
in acelasi timp, dezvoltarea manufacturii, a atelierelor mestesugaresti, cresterea si diversificarea comertului au condus la o sporire mai accentuata a populatiei in orase si targuri. Intensificarea vietii politice a atras tot mai multi boieri in preajma curtii domnesti de la Iasi. Majoritatea cladirilor din lemn, din orase, au fost mistuite adesea de incendii devastatoare.
Construirea de noi cladiri din zidarie, mai mari si mai confortabile, a drumurilor si podurilor care sa faciliteze transporturile ca si dezvoltarea urbanismului, in general, nu mai erau posibile fara specialisti in arhitectura si inginerie civila. in consecinta, nevoile interne ale Moldovei impun Academiei din Iasi sa-si largeasca profilul, sa acorde o atentie sporita unor forme superioare de instructie, care sa conduca la cresterea numarului de specialisti.
Pentru a raspunde acestui comandament al vremii, carturarul Gh. Asachi, intors de la studii din Italia, cere invoire domnitorului Scarlat Calimachi de a prezenta la Academie un curs de hotarnicie si arhitectura. Prin hrisovul din 15 noiembrie 1813, domnitorul Calimachi aproba crearea unei clase de inginerie si hotarnicie in limba romana, ce va functiona, incepand din ianuarie 1814, pe langa Academia Domneasca din Iasi. Astfel, a aparut in Moldova cea dintai forma de invatamant superior de constructii din Principatele Romane, in limba romana.
Aceasta scoala a dat prima si singura promotie de absolventi in anul 1818. La examenul general din 18 iunie 1818 sunt expuse planuri topografice, de arhitectura, de fortificatii si s-au acordat atestate de ingineri hotarnici la 31 de absolventi temeinic pregatiti in disciplinele predate, pentru prima data, in limba romana. Printre absolventii acestei promotii se numara: Petru Asachi, Alexandru Bals, Teodor Bals, Vasile Beldiman, Dimitrie Bran, Matei Buhus, Gheorghe Boian, Gheorghe Vargolici, Costache Ghetu, Gheorghe Iamandi, Ioan Greceanu, Vasile Greceanu, Vasile Draghici, principele Alexandru Scarlat Calimah, Dimitri Carp, Iordache Cantacuzino, Scarlat Cantacuzino, Alexandru Crupenschi, Teodor Chirangelo, Mihai Navrodin, Costache Panu, Dimitrie Pastia, Constantin Razu, Alexandru Schelet, Scarlat Schelet, Alexandru Sturza (viitor logofat), Alex. Sturza (viitor vornic), Constantin Sturza, Ioan Hristea, Osvald Scarlat, Daniel Scavinschi4). Multi dintre acesti absolventi s-au incadrat in viata social-politica, participand activ si la marile momente ale societatii romanesti din prima jumatate a secolului XIX (revolutia de la 1848, unirea din 1859, domnia reformatoare a lui Alex.I.Cuza).
Este demn de mentionat faptul ca Gh.Asachi a predat pe langa cursurile de matematica, geometrie, geodezie, topografie si cunostinte de istoria patriei, facand in acest fel si o opera de educatie nationala si patriotica.
Scoala de inginerie si hotarnicie in limba romana isi intrerupe activitatea, impreuna cu Academia greceasca, in imprejurarile create de revolutia din 1821.
Tot prin straduinta neobositului carturar Gheorghe Asachi, cea mai luminata personalitate a Moldovei din acele timpuri, isi reincepe functionarea, in 1828, Academia Vasiliana de la Manastirea Trei Ierarhi, continuand vechea Academie, cu o noua organizare si predare a disciplinelor in limba romana. in curand se reia si firul intrerupt al invatamantului aplicat. Gheorghe Asachi, devenit referendar al scolilor moldovene, anunta, la 22 aprilie 1830, inceperea cursurilor de topografie ale profesorului Gh. Filipescu si, la 28 februarie 1832, sunt publicate catedrele vacante, intre care cele de stiinte matematice practice, arhitectura civila, hidraulica, mecanica facerii drumurilor si podurilor.
Se observa ca cei preocupati de reorganizarea scolii romanesti urmareau asezarea invatamantului pe baze realiste, orientand instructia elevilor in directia stiintifica si practica.
La propunerea lui Gheorghe Asachi, in 1834, sunt trimisi la universitati straine, pentru a se perfectiona, cativa tineri, intre care Alex. Costinescu, la Viena, pentru stiintele teoretico-practice ale ingineriei civile si militare, mecanica si hidraulica.
Un alt moment important in dezvoltarea invatamantului romanesc, in general, si a celui superior, in special, este reprezentat de organizarea in anul 1835, la Iasi, in cadrul Regulamentului Organic, a primei scoli de stat, denumita Academia Mihaileana, dupa numele domnitorului de atunci, Mihail Sturza.
Aceasta institutie marcheaza, prin prezenta si dezvoltarea ei, o etapa superioara a evolutiei invatamantului nostru national. In acelasi timp, pe langa Academie, a luat fiinta si o clasa de matematica aplicata, ai carei absolventi obtineau diplome de ingineri civili (pentru prima data in Principate).
Printre absolventii Academiei Mihailene se numara si cunoscutul om de stiinta Dimitrie Asachi, matematician, inginer, geograf si literat; primul roman care a publicat o lucrare originala de matematici (1841).
In 1837 se ocupa o serie de catedre din cadrul Academiei Mihailene, dupa cum urmeaza: M. Singurov, primul profesor de inginerie; Alex. Costinescu, profesor de Inginerie civila, care preda Ingineria practica si Arhitectura; Th.Stamate, profesor de Fizica teoretica si experimentala si inalta matematica; Dimitrie Asachi, profesor de Matematici la clasa de arhitectura; Constantin Zefirescu, profesor de Chimie si Tehnologie chimica5).
La 8 noiembrie 1840 se serbeaza 5 ani de la intemeierea Academiei Mihailene si, in hrisovul emis la acea data, se arata modul in care era organizat invatamantul moldovenesc si anume:
Scoli incepatoare in capitala si in tinuturi;
Colegiul din Iasi;
Academia cu trei facultati: Filosofie, Drept si Teologie, precum si Scoala de inginerie civila.
In anul 1843, noul proiect de organizare a invatamantului superior separa predarea stiintelor teoretice de la Facultatea de Filosofie, de stiintele tehnice, grupate in doua sectii: inginerie civila, si agronomie. Sectia de inginerie civila era prevazuta pe 2 ani, avand printre disciplinele de studiu: Algebra si Geometria teoretica si practica, Mecanica, Hidraulica, Desenul arhitectonic, Teoria arhitecturii civile, Stiinta drumurilor etc.
La propunerea lui Gh.Asachi, in 1844, durata studiilor la sectia de inginerie este modificata la trei ani.
In programul Sectiei de inginerie civila, alaturi de disciplinele Matematici inalte si Mecanica inalta se preda Geometria descriptiva, Arhitectura, Facerea de sosele si poduri.
In prima perioada de activitate, la Academia Mihaileana au predat unii din cei mai renumiti oameni de stiinta ai vremii din toate provinciile romanesti, intre care: Eftimie Murgu din Banat, Mihail Kogalniceanu din Moldova, Ion Ghica si Ion Ionescu de la Brad din Muntenia, August Treboniu Laurian din Transilvania etc.
Spiritul progresist care se manifesta in Academie a alarmat varfurile conducatoare ale timpului, care, in incercarea de a limita accesul elevilor la invatatura, s-au ridicat impotriva predarii in limba romana pe motiv ca aceasta nu ar fi apta sa serveasca drept instrument de comunicare a cunostintelor stiintifice. Ca urmare, in 1847 Academia Mihaileana este desfiintata si odata cu aceasta se destrama si acest inceput de invatamant superior de constructii din Moldova. Institutia a fost transformata intr-un Colegiu francez. Cu toate acestea, Academia Mihaileana ramane in istoria invatamantului romanesc ca cea mai importanta ctitorie de tip universitar din prima jumatate a secolului al XIX-lea, punand temelii durabile invatamantului tehnic superior romanesc.
Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” Iasi – Corpul „A” (imagine mare, 280 kB)
In acest context, se impune personalitatea de exceptie a carturarului si patriotului moldovean Gheorghe Asachi, care a organizat, in prima jumatate a secolului al XIX-lea, un intreg sistem de scoli in limba nationala si a condus miscarea culturala a Moldovei. El a inteles pe deplin menirea scolii in propasirea generala a societatii, fiind considerat, pe drept cuvant, ctitorul invatamantului modern romanesc. Demn de epoca in care traia si raspunzand imperativelor ei, Gh.Asachi, alaturi de alt mare carturar – Gh. Lazar din tara Romaneasca, ramane in istoria invatamantului prin urmatoarele initiative : organizeaza primele cursuri de inginerie de la Academia domneasca din Iasi (1813-1818); organizeaza scolile de stat de la Trei Ierarhi (1828-1831); pune bazele primei scoli de fete din Moldova (1834); contribuie la infiintarea Academiei Mihailene (1835); intocmeste proiectul de infiintare al unui Institut Agronomic si al ªcolii Militare din Iasi (1835-1842). Patruns de ideile iluminismului, Gh.Asachi a inteles pe deplin rolul scolii si al invatamantului in limba nationala in afirmarea unui popor. El arata ca „invatatura este o navalnica avutie cu care o natiune se face puternica si fericita6).
O alta etapa in evolutia invatamantului tehnic superior din Moldova o constituie momentul 1848. in programul revolutiei romane de la 1848 se prevedea, pentru Moldova, printre normele noi de organizare a societatii, in afara de instructie egala si gratuita, crearea unei universitati si a unei scoli politehnice.
In 1848, tot Gh. Asachi infiinteaza „ªcoala de aplicatie pentru ingineri si constructori”, iar Mihail Kogalniceanu, care conducea Departamentul lucrarilor publice, la inceputul anului 1850, a elaborat un proiect referitor la „ªcoala de aplicatie pentru drumuri, poduri si zidiri”, cu o durata de studii de 3 ani si o practica de 6 luni. Proiectul prevedea un numar limitat de studenti, primiti pe baza de examen de admitere. Candidatii trebuiau sa fi absolvit gimnaziul, sa cunoasca desenul liniar si o limba straina.
Proiectul lui Mihail Kogalniceanu nu a fost pus in practica din cauza regulamentului scolar promulgat de domnitorul Grigore Alexandru Ghica la 1 ianuarie 1851, care hotara ca invatamantul stiintelor aplicate sa fie inglobat in cadrul Facultatii de Filosofie. Aceasta avea doua sectii:
sectia I pentru invatamantul filosofic propriu-zis;
sectia a II-a pentru ªtiintele matematice si fizice, cu durata de 3 ani.
La ultima sectie se studiau cursurile de Matematici inalte si Geometrie, Fizica experimentala, Geologie, Chimie, Mecanica teoretica si aplicata, Tehnologie, Arhitectura, Facerea de poduri, sosele si zidiri, Desen topografic si de constructii. Regulamentul prevedea, pentru absolventii sectiei a II-a a Facultatii de Filosofie, atestat cu titlul de inginer civil.
Dupa modul in care se preconiza organizarea invatamantului de ingineri in cadrul Facultatii de Filosofie, rezulta ca s-a luat in considerare proiectul lui Kogalniceanu si tendinta de a se include invatamantul tehnic superior in cadrul Academiei. Aceasta institutie scolara (Academia) a functionat in calitate de Colegiu national pana in anul 1859.
Realizarea Unirii Principatelor (1859) ca si reformele progresiste, infaptuite in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, au creat conditii favorabile pentru afirmarea unui invatamant superior, mai larg, care sa formeze cadrele calificate necesare dezvoltarii economice si sociale a tarii noastre.
Raspunzand noilor cerinte istorice, domnitorul Alexandru Ioan Cuza decreteaza infiintarea la Iasi, in anul 1860, a primei Universitati din tara si, ulterior, la 1864, a celei de la Bucuresti.
Desi legea de infiintare a Universitatii din Iasi prevedea si acordarea de diplome de ingineri, a trebuit sa mai treaca mai mult de o jumatate de veac, pentru ca acest lucru sa se realizeze.
In cadrul Universitatii din Iasi a luat fiinta Facultatea de Stiinte unde alaturi de disciplinele de Matematica, Mecanica, Geodezie se preda Arhitectura si Desenul perspectiv, facultatea avand, deci, menirea sa pregateasca ingineri de diverse profiluri.
intre timp, problema invatamantului tehnic superior, la nivel national este transata, in 1867, prin infiintarea Scolii de poduri, sosele si mine din Bucuresti, condusa si finantata de Departamentul lucrarilor publice, care a avut la baza proiectul ªcolii de poduri si drumuri de la Iasi, elaborat in 1850 de Mihail Kogalniceanu.
Aparitia la Bucuresti a unui institut pentru ingineri de poduri si sosele, precum si cresterea numarului de fii ai boierimii si burgheziei care studiau in strainatate, au avut ca efect ajungerea la situatia nefericita ca la Iasi sa nu se mai dezvolte, imediat dupa Unirea tarilor Romane, invatamantul tehnic superior de pregatire a topografilor si inginerilor constructori, desi aici se formasera primele promotii de ingineri cu un asemenea profil.
1. 2. DEZVOLTAREA INVATAMANTULUI TEHNIC SUPERIOR IN CADRUL UNIVERSITAtII „Al.I.CUZA” DIN IASI
Dupa razboiul de Independenta din 1877, in randurile burgheziei se formeaza un curent de opinie pentru protectia si incurajarea industriei nationale, care incepe sa se dezvolte mai accentuat, aparand cereri de ingineri, indeosebi pentru industria de constructii, industria chimica, a zaharului, a petrolului etc. Ca urmare a acestor necesitati obiective, profesorii cei mai de seama de la Universitatea din Iasi incep sa militeze pentru organizarea invatamantului tehnic superior in cadrul Universitatii. Astfel, in cadrul Facultatii de ªtiinte de la Universitatea ieseana, se dezvolta, la inceputul secolului al XX-lea, un invatamant tehnic menit sa acopere lipsa unor scoli politehnice si a unui institut agronomic.
Inca din anul 1891, prof. Petru Poni, in calitate de ministru al Artelor si Instructiunii Publice, cere, Facultatii de ªtiinte a Universitatii din Iasi, propuneri privind „Institutele de studii practice care ar trebui alipite pe langa aceasta facultate”.
Dubla orientare, stiintifica si tehnica, o intalnim in fazele de inceput ale dezvoltarii invatamantului superior si in multe alte tari europene (Belgia, Elvetia, Franta, Germania etc.)
Dupa 1900 se introduce, pe langa Facultatea de ªtiinte, o serie de cursuri libere, consacrate industriei petrolului, care luase intre timp o mare dezvoltare in Romania.
Incepand din 1903 se predau cursurile: Studiul chimic al petrolului (prof. P. Poni), Tehnologia petrolului (prof. An. Obregia), Geologia petrolului (Prof. I. Simionescu) pentru a forma specialisti in petrol. in acelasi an, prof. dr. Dragomir Hurmuzescu preda cursul suplimentar „Aplicatiuni industriale ale electricitatii” si reuseste sa puna bazele multor laboratoare care au ajutat la insusirea cunostintelor in acest domeniu.
In anul 1906 se aproba infiintarea, in cadrul Facultatii de Stiinte, a Catedrei de Chimie agricola (prof. Haralamb Vasiliu), care constituie nucleul invatamantului superior agricol din Iasi.
La cererea Facultatii de Stiinte, in anul 1910 se aproba infiintarea Scolii de electricitate pe langa aceasta facultate, nucleul viitorului Institut electrotehnic al Universitatii din Iasi.
In martie 1912 apare „Legea pentru modificarea unor articole din legea asupra invatamantului secundar si superior”, care permite universitatilor sa organizeze invatamantul superior aplicat.
La 7 noiembrie 1912, odata cu aparitia „Regulamentului Facultatii de Stiinte din Iasi”, se legifereaza functionarea invatamantului superior tehnic, prin infiintarea legala a sectiilor de Chimie aplicata sau tehnologica si de Electrotehnica, existente, de fapt, in facultate inca din anul 1902. Acest eveniment este deosebit de semnificativ pentru procesul istoric de dezvoltare a invatamantului tehnic superior din Moldova. Dupa un secol de la infiintarea de catre Gh. Asachi a primei scoli de inginerie in constructii din Romania, acest act vine in intampinarea noilor cerinte de dezvoltare a economiei nationale.
Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” Iasi – „Sala pasilor pierduti” (imagine mare, 249 kB)
Se poate afirma ca acest eveniment din noiembrie 1912 reprezinta adevaratul act de infiintare a Institutului Politehnic din Iasi, care poarta in prezent denumirea de Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” Iasi.
Sectiile de Electrotehnica si Chimie aplicata, in jurul carora s-au format facultatile cu acelasi nume din Institutul Politehnic, au functionat timp de 25 de ani in cadrul Universitatii din Iasi. Durata de scolarizare a fost, pana in anul 1923, de 3 ani, la ambele sectii.
Este interesant sa prezentam si continutul primului plan de invatamant al Institutului Electrotehnic de pe langa Universitatea din Iasi, primul de acest gen din Romania, care prevedea:
In anul I discipline menite sa dea o pregatire stiintifica generala (matematici generale, analiza, mecanica, fizica experimentala, electricitate, geometrie descriptiva si desen, elemente de tehnologie);
In anul II: discipline cu caracter tehnic general (tehnologie, masini si organe de masini, rezistenta materialelor, metalurgie, statica grafica si constructii, masini termice si hidraulice, topografie, fizica industriala);
In anul III (ultimul an): discipline care contureaza pregatirea de specialitate in ramura electrotehnicii (electrotehnica generala, masuri electrice si incercari de masini, constructii de masini electrice, aparataj si statiuni centrale, tractiune, luminat si distributie, electrochimie si electrometalurgie, acumulatori, telefonie si telegrafie).
Institutul Electrotehnic elibera la absolvire diploma de inginer electrician, pentru cei care treceau toate examenele cu media generala mai mare de 14 si efectuau un stagiu de practica de 3 luni; de asemenea, un certificat de absolvire pentru cei care obtineau media generala intre 12 si 14.
Planul de invatamant al Sectiei de Chimie tehnologica a fost, in perioada 1912-1917, acelasi cu al Sectiei de Fizico-chimice, la care s-au adaugat cursurile: chimie tehnologica, masini si instalatii in industria chimica.
Dupa primul razboi mondial, in 1918, planul de invatamant al Sectiei de Chimie tehnologica este imbunatatit iar sectia capata denumirea de Chimie industriala.
intr-o situatie similara s-a inchegat si evoluat, un timp, in cadrul Universitatii din Iasi, ªcoala Superioara de Agronomie a carui animator principal a fost profesorul Haralamb Vasiliu.
Un eveniment deosebit in istoria invatamantului tehnic superior din Romania il constituie infiintarea, in anul 1920, a primelor doua politehnici: ªcoala Politehnica din Bucuresti cu 4 sectii: Constructii, Electromecanica, Chimie industriala, Mine si Metalurgie, provenita din transformarea ªcolii de Poduri si ªosele, si ªcoala Politehnica din Timisoara cu doua sectii: Mecanica si Metalurgie.
In acest moment apare o noua situatie: in 1921, Scoala Politehnica din Bucuresti a pus in discutie publica problema dreptului universitatilor de a acorda titlul de inginer. Ca raspuns, Universitatile din Bucuresti si Iasi au depus la Senat un proiect de lege prin care se atribuia universitatilor dreptul de a acorda acest titlu.
Prima disputa dintre universitati si politehnici este reglementata de legea din 1923 care da dreptul universitatilor de a acorda titlul de inginer.
Institutele universitare de stiinte aplicate devin sectii ale facultatilor de stiinte, iar durata studiilor se mareste de la 3 la 4 ani. Se introduc cursuri noi care largesc cultura tehnica generala a viitorilor ingineri si permit o cunoastere mai amanuntita a unor ramuri industriale. Noile programe se vor mentine, in linii mari, pana in anul 1937. La ambele sectii, Electrotehnica si Chimie industriala, era prevazuta o practica obligatorie de 6 luni.
Intre anii 1924 si 1929, Universitatea din Iasi a facut repetate interventii la Ministerul invatamantului pentru unirea sectiilor aplicate de la Facultatea de ªtiinte intr-o facultate tehnica, avand aceleasi drepturi ca si politehnicile din tara. Aceste interventii au ramas, insa, fara raspuns.
In februarie 1937 profesorii si studentii ªcolii Politehnice din Bucuresti au declarat greva, cerand concentrarea invatamantului tehnic superior in politehnici. Sub aceasta presiune, Parlamentul voteaza legea din martie 1937 care stabileste ca titlul de inginer poate fi acordat numai de scoli politehnice. invatamantul tehnic in cadrul universitatilor se desfiinteaza. Prin aceeasi lege se prevede posibilitatea infiintarii la Iasi a unei scoli politehnice prin transformarea sectiilor de stiinte tehnice de la Universitate.
1. 3. SCOALA POLITEHNICA „GH. ASACHI” DIN IASI
Incurajati de prevederile legii din martie 1937, universitarii ieseni au actionat in consecinta. Astfel, in sedinta din 6 martie 1937, „Consiliul profesoral” al sectiilor de stiinte aplicate, la care au fost prezenti urmatorii profesori titulari: Petru Bogdan, Nicolae Costachescu, Cristea Otin, ªtefan Procopiu, Traian Ionescu, Radu Cernatescu, Ion Placinteanu, C.V. Ghiorghiu si Mircea Savul, de acord cu conducerea Universitatii, declara constituirea Politehnicii din Iasi.
Noua institutie de invatamant superior, urmare a dezvoltarii scolii ingineresti iesene in cadrul Universitatii, a luat de la inceput numele lui Gheorghe Asachi, intemeietorul invatamantului tehnic romanesc, iar primul rector al Politehnicii „Gh. Asachi” din Iasi a fost desemnat cunoscutul luptator pentru infiintarea acesteia, profesorul universitar de Chimie tehnologica Cristea Otin.
Politehnica urma sa-si inceapa imediat activitatea, functionand si mai departe in localul Universitatii, pastrandu-si neschimbata situatia cursurilor comune.
Procesul verbal al Consiliului profesoral a fost inaintat Ministerului Educatiei Nationale, la 6 aprilie 1937, pentru aprobare.
Dupa tergiversari si subterfugii din partea organelor centrale, la interventii repetate, in luna octombrie, ministerul comunica faptul ca a hotarat „amanarea punerii in functiune a Politehnicii din Iasi, pana ce se vor realiza conditiile legale si materiale compatibile cu importanta acestei institutii de invatamant superior”.
Incercarea guvernului de a priva Moldova de orice invatamant tehnic superior starneste indignare. Sub influenta fortelor progresiste, rectorul Universitatii declara, la deschiderea anului scolar 1937 – 1938, ca Universitatea din Iasi nu-si poate da asentimentul la desfiintarea unui invatamant pornit de aici acum peste o suta de ani de marele Gh. Asachi. Studentii intregii Facultati de ªtiinte, cu care se solidarizeaza, dupa o zi, si cei de la Facultatea de medicina, declara greva.
Ca urmare a protestelor hotarate ale universitarilor si studentilor ieseni, Ministerul Educatiei Nationale semneaza la 3 decembrie 1937, Decizia de functionare a ªcolii Politehnice „Gh. Asachi”.
Desi Decizia a fost publicata in Monitorul Oficial din 8 decembrie 1937, abia la 4 martie 1938 a fost acceptat, de catre Minister, regulamentul intocmit de Consiliul profesoral din Iasi. La 1 aprilie 1938 s-a aprobat, de catre Consiliul de Ministri, bugetul Politehnicii din Iasi si, de la 1 octombrie a aceluiasi an, a inceput sa functioneze, cu drepturi depline, Politehnica nou infiintata.
Universitatea Tehnica „Gh. Asachi” Iasi – Aula (imagine mare, 208 kB)
Desi Scoala Politehnica din Iasi si-a inceput activitatea in toamna anului 1938, socotim ca actul sau de nastere a fost semnat la 6 aprilie 1937, „zi ce va ramane memorabila in istoria invatamantului tehnic superior din Romania” 7).
Separarea invatamantului tehnic superior iesean de Universitate, odata cu infiintarea Politehnicii, a constituit o mare realizare, respectiv un mare bine pentru Iasi, dar, in acelasi timp, aceasta separare a constituit si o pierdere pentru Universitate, deoarece un numar de 500 de studenti, cadre didactice, spatii de scolarizare, dotari si altele trebuiau transferate Politehnicii. Cu toate acestea, universitarii ieseni incercau, in primul rand, sentimentul satisfactiei de a fi contribuit la ridicarea orasului prin inzestrarea lui cu o noua institutie cultural-stiintifica.
Trebuie subliniat si faptul ca desprinderea Politehnicii de vechea Universitate nu s-a produs brusc, cele doua institutii vor continua sa convietuiasca sub cupola aceleiasi cladiri, ajutandu-se reciproc.
La infiintare, Scoala politehnica „Gh. Asachi” a avut doua sectii: Chimie industriala si Electrotehnica. intrucat prin legea din 4 noiembrie 1938, intitulata „Legea pentru modificarea si completarea legilor privitoare la invatamantul superior si in special in vederea rationalizarii”, aseaza politehnicile pe picior de egalitate cu universitatile, cele doua sectii devenind facultati.
Prin aceeasi lege, Facultatea de Agronomie, cu sediul la Chisinau, care luase nastere in anul 1933 din Sectia de ªtiinte agricole a Universitatii, a fost transferata de la Universitate la Politehnica „Gh. Asachi”.
1. 4. INFIINTAREA FACULTATII DE CONSTRUCTII DIN IASI
In baza Decretului – Lege nr. 989 din 13 noiembrie 1941, publicat in „Monitorul Oficial” nr. 270, la Politehnica „Gh. Asachi” din Iasi a luat fiinta Facultatea de Constructii.
In „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 118 din 23 mai 1942, se publica organizarea facultatii avand specializarea generala de inginer constructor, cuprinzand 6 posturi de profesor si 6 posturi de conferentiar pentru disciplinele generale, 4 posturi de profesor pentru disciplinele de specialitate (Poduri I lemn si zidarie, Poduri II constructii metalice, Cai ferate, Drumuri), precum si un numar de 5 posturi de conferentiar pentru disciplinele de specialitate (Desen pentru constructii, Topografie, geodezie si cadastru, Tehnologia materialelor de constructii, Arhitectura, Navigatii si imbunatatiri funciare). in anii urmatori s-au adaugat disciplinele de Constructii civile, Geotehnica, Beton armat, Fundatii, Urbanism. Cu aceasta organizare, facultatea a functionat pana la reforma invatamantului din anul 1948.
1. 5. REFUGIUL SI REVENIREA LA IASI
Bucuria Iasului de a avea o Scoala politehnica puternica, cu posibilitati de extindere, n-a durat mult. in toamna anului 1941, in cadrul unor masuri de reasezare a invatamantului superior, in conditiile create prin refacerea, in august 1941, a integritatii teritoriale a Romaniei in partea de rasarit si nord, guvernul tarii a hotarat transferarea Politehnicii din Iasi la Cernauti.
Totusi, dislocarea acestei institutii atat de importante, tocmai in momentul cand ea se statua, ca urmare a unor mari eforturi bazate pe traditia si dreptul Iasului de a avea un asemenea invatamant, a fost facuta fara consultarea corpului profesoral. Acesta aprecia ca a fost smulsa din locul ei firesc, orasul in care a luat fiinta.*)
Politehnica ieseana, chiar si in aceste conditii, si-a continuat activitatea cu bune rezultate.
Extinderea frontului de rasarit pe teritoriul Romaniei, in primavara anului 1944, a determinat masuri de evacuare a intreprinderilor, institutelor si populatiei din partea de nord-est a tarii, spre interior. in aceste imprejurari dramatice, a fost evacuata la Turnu-Severin si ªcoala politehnica „Gh. Asachi” din Iasi (aflata la Cernauti), cu intreaga baza materiala, cadre didactice, studenti si personal administrativ.
Din cauza intenselor bombardamente ale aviatiei anglo-americane asupra orasului Turnu-Severin, Politehnica a fost nevoita sa se mute in comuna Deveselu, unde s-au stabilit parte din studenti si intregul personal. Conditiile erau grele. Studentii si cadrele didactice au fost organizati in echipe de lucru pe specializari, ajutand autoritatile locale si populatia la amenajari de drumuri, reparatii si constructii de case, precum si alte lucrari in cele mai diverse domenii: agricol, sanitar, edilitar etc.
In aceste conditii neprielnice, conducerea Politehnicii nu a abandonat ideea continuarii procesului de invatamant. Astfel, la 8 iulie 1944, au fost organizate examene de admitere pentru anul I al Politehnicii „Gh. Asachi”. S-au inscris, atunci, 97 de candidati din care 40 la Chimie, 33 la Constructii si 24 la Electromecanica.
Pe masura ce armata romana obtinea succese in eliberarea Transilvaniei si inainta dincolo de granitele tarii, unitatile industriale, institutiile si populatia, cu deosebire cea din Moldova, au inceput actiunea de revenire in locurile de origine. Paralel cu intentiile nerealizate, ca procesul didactic din cadrul Politehnicii „Gh. Asachi” sa reinceapa in cladirea Liceului „Traian” din Turnu Severin sau in cladirea Academiei de inalte Studii Comerciale din Bucuresti, cadrele didactice, studentii si alte persoane si-au manifestat dorinta si s-au luptat ca ªcoala Politehnica „Gh. Asachi” sa revina cat mai curand la Iasi. incununarea eforturilor depuse o gasim in Legea nr. 582 din noiembrie 1944, in care se precizau :
art.I : Politehnica „Gh.Asachi”, mutata din Iasi in octombrie 1941, isi reia sediul la Iasi, cu toate facultatile sale, pe data publicarii legii de fata ;
art.II : Catedra de Poduri I (lemn si zidarie) de la Facultatea de Constructii a Politehnicii „Gh.Asachi” va putea purta denumirea de Catedra de Poduri ;
art.III : erau prevazute probleme de organizare interioara a Politehnicii iesene. CONTACT
Bd. Dimitrie Mangeron 43
700050 Iasi
Tel:0232-278680, -278683, -278688
Secretariat: int. 1446, 1479, 1480; 0232-254638
Prodecan: int. 1427
Decan: int. 1452
Fax: 0232-233368
