Fracturile maxilare

Fracturile maxilare constituie una dintre cele mai întâlnite urgențe în chirurgia oro-maxilo-facială, afectând nu doar structura feței, ci și funcții esențiale precum masticația, vorbirea și respirația. Aceste leziuni apar în urma unor traumatisme puternice și necesită intervenție chirurgicală specializată pentru a preveni complicațiile estetice și funcționale pe termen lung.

În cele ce urmează, prezentăm detaliat ce înseamnă fracturile maxilare, cum pot fi recunoscute, care sunt cauzele lor și ce metode moderne de tratament sunt disponibile.

Ce sunt fracturile maxilare?

Fracturile maxilare sunt rupturi ale osului maxilar superior, o componentă fundamentală a feței care susține dinții superiori, participă la formarea orbitelor oculare, a sinusurilor maxilare și a cavității nazale.
O fractură a acestui os perturbă nu doar aspectul estetic, ci și funcționalitatea întregii fețe.

Leziunile pot fi simple sau complexe și pot afecta:

  • Porțiunea alveolară (unde sunt fixați dinții);

  • Podeaua orbitei și pereții sinusurilor;

  • Linia medie sau legătura cu alte oase cranio-faciale.

Cauze frecvente ale fracturilor maxilare

Fracturile maxilare apar, în general, în urma unor traume cu energie mare. Cele mai frecvente situații includ:

  • Coliziuni rutiere (cu impact frontal);

  • Lovituri puternice în sporturi de contact;

  • Agressiuni fizice (lovire cu pumni sau obiecte dure);

  • Căderi de la înălțime sau pe suprafețe dure;

  • Accidente profesionale în medii industriale.

În funcție de intensitatea forței și direcția impactului, fractura poate fi localizată sau se poate extinde la alte zone ale craniului facial.

Simptomele fracturilor maxilare

Pacienții care suferă fracturi maxilare pot prezenta o varietate de simptome, dintre care cele mai frecvente sunt:

  • Durere severă în zona feței;

  • Umflare și deformare vizibilă a conturului facial;

  • Sângerare bucală sau nazală;

  • Mușcătură modificată (ocluzie incorectă);

  • Amorțeală în zona buzei superioare sau a pomeților;

  • Dificultăți de vorbire, mestecare sau respirație nazală;

  • Vânătăi periorbitale („ochi de raton”) sau echimoze la nivelul obrajilor.

Orice semn de mobilitate anormală a maxilarului sau de dislocare a arcadei dentare necesită investigație imediată.

Clasificarea fracturilor maxilare

În chirurgia cranio-facială, fracturile maxilare sunt adesea clasificate conform sistemului Le Fort:

  1. Le Fort I – fractură transversală, situată deasupra rădăcinilor dentare, separând maxilarul de nas;

  2. Le Fort II – fractură piramidală ce implică nasul, maxilarul și partea inferioară a orbitei;

  3. Le Fort III – fractură craniofacială severă, cu disjuncție totală a feței de craniu.

Există și fracturi izolate ale arcadei alveolare sau fracturi verticale, fiecare cu particularitățile sale de diagnostic și tratament.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticarea corectă a unei fracturi maxilare presupune o combinație între evaluarea clinică și investigațiile imagistice moderne:

  • Examinare fizică – pentru identificarea mobilității anormale, asimetriei faciale și a eventualelor discontinuități ale arcadei dentare;

  • Radiografie panoramică – utilă pentru detectarea fracturilor dento-alveolare;

  • CT facial cu reconstrucție 3D – standardul actual pentru vizualizarea completă a fracturilor complexe și planificarea intervenției chirurgicale.

Identificarea exactă a liniei de fractură este esențială pentru alegerea unei strategii terapeutice corecte.

Opțiuni de tratament pentru fracturile maxilare

Tratamentul pentru fracturile maxilare are ca scop reconstrucția anatomică a osului, restabilirea ocluziei și prevenirea complicațiilor estetice și funcționale.

A. Tratament conservator:

  • Indicat în fracturi minore, fără deplasare;

  • Se bazează pe repaus, analgezice, monitorizare și alimentație semilichidă.

B. Tratament chirurgical:

  • Este metoda preferată pentru fracturile deplasate sau instabile;

  • Presupune reducerea deschisă a fracturii și fixarea cu plăci și șuruburi din titan (osteosinteză internă);

  • Uneori se aplică blocaje intermaxilare temporare (legarea maxilarului de mandibulă) pentru stabilizarea mușcăturii;

  • În cazurile severe, sunt necesare și reconstrucții ale orbitelor sau sinusurilor.

Chirurgia se efectuează sub anestezie generală, în condiții de maximă siguranță și cu rezultate excelente când este efectuată de chirurgi OMF cu experiență.

Complicații posibile

Dacă fracturile maxilare nu sunt tratate corespunzător, pot apărea:

  • Asimetrii faciale permanente;

  • Malocluzie dentară (mușcătură incorectă);

  • Infecții locale și sinuzite cronice;

  • Pierderea funcției masticației;

  • Deteriorarea sensibilității faciale;

  • Necesitatea de reintervenție chirurgicală.

De aceea, este esențial ca intervenția să fie făcută de un specialist în chirurgia maxilo-facială.

Recuperarea după tratament

Recuperarea după fracturi maxilare este, în general, completă dacă pacientul respectă indicațiile postoperatorii:

  • Igienă orală riguroasă, inclusiv clătiri antiseptice;

  • Dietă moale sau lichidă timp de 1–2 săptămâni;

  • Evitarea efortului fizic intens;

  • Renunțarea temporară la fumat și alcool;

  • Vizite regulate la medicul curant pentru monitorizare.

În cazul pacienților cu implanturi sau plăci, se recomandă și controale anuale.

Concluzii

Fracturile maxilare sunt afecțiuni serioase care pot compromite funcția și estetica facială. Cu toate acestea, diagnosticul precoce și tratamentul specializat asigură o vindecare completă, cu restaurarea atât a funcțiilor orale, cât și a aspectului estetic. Intervenția unui chirurg OMF cu experiență este esențială pentru rezultate optime.

Dacă ai suferit un traumatism la nivelul feței sau ai simptome care sugerează o posibilă fractură, programează un consult de specialitate cât mai curând.

📍 Clinica Repromed – Chișinău
📞 +373 79 500 106
🔗 Află mai multe
📹 Urmărește proceduri pe YouTube

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR