Sănătatea orală este un indicator important al stării generale de sănătate. Cavitatea bucală nu reprezintă doar poarta de intrare în organism, ci și un ecosistem complex, unde echilibrul bacterian joacă un rol esențial. Când acest echilibru se modifică, poate apărea infecția orală, o problemă frecventă, dar adesea ignorată, care poate avea consecințe serioase dacă nu este tratată corect.
Infecția orală se poate manifesta sub diverse forme, de la inflamații gingivale superficiale până la abcese profunde, care pot afecta nu doar zona dentară, ci și alte organe. În lipsa unui tratament adecvat, infecția orală poate duce la complicații sistemice, precum afectarea sinusurilor, a oaselor maxilare sau, în cazuri grave, la infecții generalizate ale organismului.
Infecțiile orale pot afecta gingiile, dinții, osul maxilar, mucoasa bucală sau chiar țesuturile profunde ale feței. În multe cazuri, ele pornesc de la o cauză aparent minoră, cum ar fi o carie netratată, o extracție dentară incomplet vindecată sau o igienă orală deficitară, dar se pot transforma rapid într-o urgență medicală.
1. Ce este infecția orală
Infecția orală reprezintă o reacție inflamatorie cauzată de invazia microorganismelor patogene – bacterii, fungi sau, mai rar, virusuri – la nivelul cavității bucale. Aceasta poate afecta unul sau mai multe structuri: dinți, gingii, mucoasa bucală, osul maxilar sau țesuturile învecinate.
În mod normal, gura conține sute de tipuri de bacterii care coexistă în echilibru. Aceste bacterii ajută la digestie și la protejarea mucoasei. Totuși, atunci când imunitatea scade, igiena este necorespunzătoare sau există leziuni la nivelul mucoasei, bacteriile patogene pot prolifera excesiv, provocând inflamație și infecție.
Infecția orală nu este o afecțiune unică, ci un termen general care include mai multe forme clinice, de la gingivite ușoare până la abcese dentare profunde sau flegmoane faciale.
2. Tipuri principale de infecții orale
Infecțiile orale pot fi localizate (afectează o zonă restrânsă) sau extinse (implică mai multe structuri). Printre cele mai frecvente se numără:
- Gingivita – inflamația gingiilor provocată de acumularea plăcii bacteriene.
- Parodontita – infecție mai profundă care afectează osul de susținere al dinților.
- Abcesul dentar – acumulare de puroi cauzată de o infecție bacteriană în jurul rădăcinii dintelui.
- Infecția post-extracțională (alveolită) – inflamație apărută după extracția unui dinte, când cheagul de sânge se dislocă prematur.
- Infecțiile fungice (candidoza orală) – cauzate de ciuperca Candida albicans, frecventă la persoanele cu imunitate scăzută.
- Infecțiile virale – precum herpesul oral, care se manifestă prin vezicule dureroase.
- Flegmonul oro-facial – o formă severă de infecție care se extinde în țesuturile moi ale feței și gâtului, necesitând intervenție chirurgicală.
Fiecare tip de infecție orală are cauze și tratamente specifice, dar toate pot evolua rapid dacă nu sunt gestionate corect.
3. Cauzele principale ale infecției orale
Infecția orală are la bază dezechilibrul dintre bacteriile benefice și cele patogene din cavitatea bucală. Acest dezechilibru poate fi declanșat de mai mulți factori:
3.1. Igiena orală deficitară
- Spălatul neregulat al dinților permite acumularea plăcii bacteriene și formarea tartrului.
- Lipsa folosirii aței dentare favorizează dezvoltarea bacteriilor între dinți.
- Neschimbarea periuței de dinți la timp duce la contaminare bacteriană repetată.
3.2. Cariile dentare netratate
- O carie adâncă permite bacteriilor să pătrundă în interiorul dintelui.
- Netratată, infecția se poate extinde la rădăcină și osul alveolar, provocând abces dentar.
3.3. Traumatismele orale
- Loviturile la nivelul gurii, mușcăturile accidentale sau protezele nepotrivite pot crea leziuni care devin poartă de intrare pentru bacterii.
3.4. Procedurile stomatologice incomplete sau necorespunzătoare
- Extracțiile dentare incomplete, resturile radiculare sau tratamentele endodontice nereușite pot duce la infecții persistente.
3.5. Scăderea imunității
- Afecțiunile sistemice (diabet, boli autoimune), tratamentele cu antibiotice sau corticoizi, stresul cronic și lipsa somnului pot slăbi sistemul imunitar, favorizând infecția orală.
3.6. Fumatul și alimentația nesănătoasă
- Tutunul reduce circulația sangvină la nivelul gingiilor și întârzie vindecarea.
- O dietă bogată în zahăr hrănește bacteriile cariogene și crește riscul de infecții.
4. Simptomele infecției orale
Infecția orală poate avea simptome ușoare la început, dar evoluează rapid dacă nu este tratată. Este important ca pacienții să recunoască semnele timpurii și să solicite consultul medicului stomatolog sau al chirurgului oro-maxilo-facial.
4.1. Simptome locale
- Durere intensă, pulsatilă, localizată la un dinte sau o zonă a gingiei
- Umflarea gingiei sau a feței
- Roșeață și sensibilitate crescută la atingere
- Gust neplăcut în gură, uneori cu scurgere de puroi
- Sângerare gingivală spontană
- Dificultăți la masticație sau deschiderea gurii
- Miros neplăcut persistent (halitoză)
4.2. Simptome generale
- Febră și stare generală de oboseală
- Ganglioni limfatici inflamați la nivelul gâtului
- Dureri de cap, frisoane sau chiar dificultăți la înghițire
- În cazurile severe, dificultăți respiratorii (semn al răspândirii infecției)
Oricare dintre aceste simptome impune o evaluare medicală, deoarece infecția orală se poate extinde rapid către țesuturile profunde ale feței sau chiar către torace.
5. Complicațiile infecțiilor orale netratate
Infecția orală netratată nu rămâne localizată. Bacteriile pot pătrunde în sânge și provoca infecții grave în alte organe. Printre complicațiile posibile se numără:
- Flegmonul oro-maxilar – infecție extinsă care afectează spațiile fasciale ale feței și gâtului
- Sinuzita maxilară – răspândirea infecției din zona dentară superioară către sinusuri
- Osteomielita maxilarului – infecție a osului alveolar, dificil de tratat
- Endocardita bacteriană – bacteriile ajung în sânge și infectează valvele inimii, o complicație gravă la persoanele cu boli cardiace
- Sepsisul – răspândirea infecției în tot organismul, cu risc vital
Aceste complicații evidențiază importanța diagnosticării și tratării rapide a oricărei infecții orale.
6. Diagnosticul infecției orale
Diagnosticul infecției orale se stabilește pe baza examenului clinic, completat de investigații imagistice și analize de laborator. O evaluare corectă este esențială pentru a identifica sursa exactă a infecției și pentru a stabili tratamentul potrivit. În lipsa unui diagnostic precis, infecția orală poate evolua rapid și poate duce la complicații locale sau sistemice.
6.1. Examinarea clinică
Primul pas în diagnostic este consultul realizat de medicul stomatolog sau chirurgul oro-maxilo-facial, care urmărește:
-
Evaluarea vizuală a mucoasei, gingiilor și dinților pentru depistarea semnelor de inflamație, roșeață, edem sau leziuni ulcerative
-
Palparea zonelor dureroase pentru identificarea acumulărilor de puroi sau a posibilelor abcese
-
Verificarea mobilității dentare și a stării gingiilor, pentru a determina gradul de afectare al țesuturilor de susținere
-
Evaluarea mirosului respirator și a prezenței secrețiilor purulente, indicii frecvente ale unei infecții orale active
6.2. Investigații imagistice
Pentru a stabili profunzimea și extinderea infecției orale, medicul poate recomanda:
-
Radiografie dentară – identifică focarele de infecție la nivelul rădăcinii dentare sau al osului alveolar
-
Ortopantomografie (radiografie panoramică) – oferă o imagine completă asupra maxilarelor și a structurilor învecinate
-
CT sau RMN – utile în cazurile severe, pentru localizarea exactă a colecțiilor purulente, a extensiei infecției și pentru planificarea intervenției chirurgicale
Aceste investigații sunt indispensabile în cazurile în care infecția orală s-a răspândit la nivelul țesuturilor profunde ale feței sau când există suspiciunea unei osteomielite maxilare.
6.3. Analize de laborator
Pentru completarea diagnosticului, medicul poate solicita:
-
Hemoleucogramă – indică prezența inflamației prin creșterea valorilor leucocitelor și a proteinei C reactive
-
Analize microbiologice (exudat, cultură bacteriană) – determină tipul de microorganism implicat în infecția orală și sensibilitatea acestuia la antibiotice, permițând alegerea unui tratament țintit
-
Teste de inflamație sistemică – utile atunci când infecția s-a extins dincolo de cavitatea bucală
Diagnosticul corect al infecției orale permite aplicarea celui mai eficient tratament, reducerea riscului de recidivă și prevenirea complicațiilor grave. Colaborarea dintre medicul stomatolog, chirurgul oro-maxilo-facial și laboratorul de analize asigură o abordare completă, orientată spre vindecare și refacerea sănătății orale.
7. Tratamentul infecției orale
Tratamentul infecției orale depinde de cauză, severitate și localizare. Scopul principal este eliminarea focarului infecțios și prevenirea răspândirii bacteriilor.
7.1. Tratament medicamentos
- Antibiotice – prescrise în funcție de tipul infecției și rezultatele analizelor bacteriologice. Cele mai utilizate sunt amoxicilina, clindamicina sau metronidazolul.
- Antiinflamatoare – reduc durerea și inflamația locală.
- Antiseptice orale – sub formă de apă de gură sau geluri, pentru dezinfectarea locală.
7.2. Tratament chirurgical
Când infecția a format o colecție purulentă, tratamentul medicamentos nu este suficient. În aceste cazuri se impune o intervenție chirurgicală efectuată de medicul specialist în chirurgie oro-maxilo-facială:
- Incizie și drenaj al abcesului
- Curățarea și dezinfectarea cavității infectate
- În unele cazuri, extracția dintelui cauzal
- Debridarea țesuturilor necrozate
7.3. Tratamentul endodontic (tratamentul de canal)
Atunci când infecția provine din interiorul dintelui, este necesară curățarea canalelor radiculare, sterilizarea lor și sigilarea definitivă pentru a preveni recidiva.
7.4. Reabilitarea după tratament
După tratamentul infecției orale, pacientul trebuie să urmeze o perioadă de monitorizare și igienă riguroasă pentru a preveni reapariția infecției.
Recomandări:
- Clătiri zilnice cu soluții antiseptice
- Evitarea fumatului și a alimentelor iritante
- Control stomatologic periodic
8. Prevenirea infecțiilor orale
-
Cea mai eficientă strategie în lupta cu infecția orală este prevenția. Majoritatea cazurilor pot fi evitate printr-o rutină corectă de igienă și prin controale periodice la medicul stomatolog. Măsurile preventive simple reduc semnificativ riscul de inflamații, abcese sau alte complicații la nivelul cavității bucale.
Pentru a preveni infecția orală, specialiștii recomandă:
-
Periaj dentar de cel puțin două ori pe zi, utilizând o pastă de dinți cu fluor pentru întărirea smalțului
-
Folosirea zilnică a aței dentare și a apei de gură antiseptice pentru îndepărtarea resturilor alimentare dintre dinți
-
Igienizări profesionale la cabinet la fiecare 6 luni, pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului
-
Evitarea automedicației cu antibiotice, care poate masca simptomele unei infecții orale și favoriza rezistența bacteriană
-
Tratarea imediată a cariilor, gingivitelor sau inflamațiilor minore, înainte ca acestea să evolueze într-o infecție orală severă
-
Adoptarea unei alimentații echilibrate, bogate în vitaminele A, C și D, esențiale pentru sănătatea gingiilor și a mucoasei orale
-
Renunțarea la fumat, care afectează circulația sanguină locală și încetinește vindecarea țesuturilor
-
Programarea unui consult preventiv la chirurgul oro-maxilo-facial în caz de traumatisme, dureri persistente sau infecții recurente
Respectarea acestor reguli simple asigură menținerea echilibrului bacterian din cavitatea bucală și reduce considerabil șansele ca infecția orală să se dezvolte. Prevenția rămâne cea mai sigură și mai accesibilă metodă pentru păstrarea sănătății orale pe termen lung.
-
9. Rolul chirurgului oro-maxilo-facial în gestionarea infecțiilor complexe
Când infecția orală se extinde dincolo de dinte sau gingie, intervenția chirurgului oro-maxilo-facial devine esențială. Acesta are competența de a trata:
- Abcese profunde ale feței și gâtului
- Flegmoane oro-faciale
- Osteomielite maxilare
- Infecții postoperatorii complicate
Prin experiența sa, chirurgul poate decide între drenajul chirurgical, tratamentul antibiotic și reabilitarea zonei afectate, asigurând o vindecare completă și prevenirea recidivelor.
Infecția orală este o afecțiune frecventă, dar potențial gravă, care nu trebuie ignorată. De la o simplă carie netratată până la o infecție extinsă, evoluția poate fi rapidă și periculoasă dacă pacientul nu se adresează la timp specialistului.
Recunoașterea simptomelor timpurii, menținerea unei igiene orale riguroase și vizitele regulate la medicul stomatolog sunt esențiale pentru prevenirea și tratarea corectă a infecțiilor. Iar atunci când infecția orală depășește nivelul dentar, colaborarea cu un chirurg oro-maxilo-facial asigură cel mai sigur și complet tratament.
Prin informare corectă și acțiune promptă, infecțiile orale pot fi gestionate eficient, menținând sănătatea zâmbetului și a întregului organism.
Află mai multe aici.
Dr. Mihail Radzichevici – chirurgie oro-maxilo-facială
📍 Clinica Repromed – Chișinău
📞 (+373) 79 500 106
Aici poți reveni pe prima pagină.
