Jurnalul unei neveste de informatician…

Anul 2000, August 16:
Azi l-am cunoscut pe Vasile. Are niste ochi verzi… absolut superbi!
Mi-a spus ca e programator. Asta e bine. Eu ador programele. Dintr-un chef in altul! Ce bine ar fi sa ne cuplam!

August 21:
Ne-am cuplat! A fost foarte romantic. .. soare… cascada… un cerb ce-si stingea setea din apa cristalina… si toate astea pe mousepad-ul pe care ne-am culcat.

Octombrie 14:
Azi ne-am casatorit. Au venit toti prietenii lui. Toti programatori. Atatia ochelari n-am mai vazut la un loc! Cand a trebuit sa semnam la Starea Civila, am realizat ca nu stie sa scrie cu mana… Noroc ca in camera alaturata era o tastatura, asa ca a scris rapid: “V”. Exact cum isi semneaza si e-mailurile…
Despre noaptea nuntii a declarat ca a fost cea mai fantastica noapte din viata lui. A reusit sa sparga codul si sa intre prin internet intr-unul din fisierele secrete al unei biblioteci din Columbia.

Octombrie 16:
Luna de miere am petrecut-o deasupra Americii. Vasile e foarte dragut. In fiecare zi imi arata in direct imaginea Americii prin satelit, sa vedem cum e vremea. Stiai ca in Wisconsin sunt 13 grade Celsius acum? Ca eu nu stiam…

Noiembrie 4:
Ma plictisesc. Mi-am cumparat un papagal. Acum am cu cine povesti.

Noiembrie 11:
Azi am incercat sa-i atrag atentia asupra mea. Am tras un aer adanc in piept, si imbracata doar cu niste chilotei negrii de dantela, si un bici in mana, m-am pus in fata monitorului. Stiam ca m-a observat, ca a CLIPIT!!!
A zambit, si chiar M-A MANGAIAT! “Ok” a zis el – “iti arat site-ul fetitelor sado-masochiste, daca chiar te-ntereseaza!”

Decembrie 2:
Pe neasteptate, pauza de curent! Uraaaaa!!! Ma mangaia tandru la lumina lumanarilor… m-a muscat usor de ureche, si m-a intrebat…”Pot sa-ti cer ceva neobisnuit?”
Fericita, am zis DA… si in urmatoarele 4 ore jumate am pedalat la generatorul de curent…

Decembrie 13:
Nici sa vorbesc nu mai e nevoie. Papagalul trancane intr-una, iar el ii raspunde din cand in cand… “Da, draga!”

Ianuarie 4:
Incep sa ma satur de el. Fac o ultima incercare. Am cumparat vopsea, si in jumatate de zi am reusit sa pictez o tastatura pe mine… El a zambit. Cu CONTROL ALT DEL a sters programul, si s-a intors la calculatorul lui.
Asta a umplut paharul!

Ianuarie 5:
Prietena mea Gina – sotul ei e tot un obsedat de calculatoare – m-a invatat. Ma pregatesc de o crima oribila. Am pus ceasul sa sune la 3.30, in zori, o sa dau drumul incet la calculator, si o sa scriu cu grija: FORMAT C:
HAHAHAHA! Cu asta, tampita aia de masinarie va uita tot ce stie!

Ianuarie 6:
La 3.30 m-am trezit, dar Vasile era in fata calculatorului. Am pus in pat, in locul meu, papagalul, m-am imbracat si l-am parasit pentru totdeauna!

Anul 2012, August 4:
De 12 ani nu l-am vazut. Acum traiesc cu Stefan. El nu e programator. Asa ca am nevoie de chilotei negrii de dantela si de bici. Le voi aduce de la Vasile. Noroc – n-a schimbat yala. Deja din hol am auzit papagalul trancanind, si vocea lui Vasile: “Da, draga…”