În colecţia mea de informaţii adunate de la vindecători populari, care păstrează încă în amintire leacuri şi remedii străvechi, există o metodă mai puţin obişnuită, de întrebuinţare terapeutică a seminţelor, care aminteşte de practicile medicinei magice. Primăvară, când se îmbolnăvea un vindecător al satului, el transmitea seminţelor informaţii despre afecţiunile care îl deranjau, pentru că în procesul de dezvoltare, plantele să fie săturate cu substanţele necesare pentru vindecarea personalizată.
Se folosea următoarea procedura: seminţele uscate se ţineau în gură, nu mai puţin de 9 minute, pe urmă se strângeau între palme, timp de 30 secunde, palmele deschise se apropiau de gură şi se suflă pe seminţe, apoi 30 de secunde se ţineau sub razele soarelui, în timp ce vindecătorul stătea cu picioarele goale pe pământul unde urmă să planteze seminţele. Pentru că efectul terapeutic să fie şi mai mare, găurile pentru seminţe se făceau cu degetele picioarelor şi se scuipă salivă în fiecare adâncitură. Odată băgate-n pământ, seminţele se udau peste 3 zile (în nici un caz în ziua plantării). După încolţire, în timpul creşterii, se „comunica” cu plantele, iar în zilele cu luna plină, plantă trebuia „mângâiată”, trebuia să fie atinsă. Plantele crescute în felul acesta se foloseau nu numai pentru vindecare, dar şi pentru întârzierea îmbătrânirii, creşterea capacităţilor mentale, aduceau liniştea sufletească, ajutau să se renunţe la vicii. În felul acesta „alimentul devine medicament…”.
Mâine dicutăm mai multe despre terapia cu semințe locul de amplasare pe corp al semințelor în funcție de afecțiune și tipul de semințe folosit!
Sursa: formula-as.ro
