Transformările uimitoare suferite de o insulă izolată din Atlanticul de Sud reprezintă unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale părintelui teoriei evoluţioniste, naturalistul Charles Darwin.

Darwin şi insula de cenuşă

În urmă cu 200 de ani, Insula Ascension oferea un peisaj monoton, fiind o simplă creaţie vulcanică, aproape lipsită de vegetaţie. Acum, culmile sale sunt acoperite de păduri tropicale luxuriante.

Ceea ce s-a întâmplat între timp este povestea uimitoare a unei colaborări spectaculoase între Charles Darwin, Grădina Botanică Regală (Kew Gardens) şi Marina britanică. Astfel, a luat naştere un ecosistem 100% artificial, dar total funcţional.

Într-un mod destul de ciudat, acest mare proiect imperial ar putea reprezenta cheia succesului, pentru viitoarea colonizare a planetei Marte.

Ascension, departe de lume

Micuţa insulă Ascension nu este uşor de găsit. Se află la tocmai 1.600 de kilometri de coastele Africii şi la 2.250 de kilometri de cele ale Americii de Sud. Existenţa sa depinde în întregimi de ceea ce geologii numesc “Dorsala atlantică”, o placă tectonică situată de-a lungul fundului oceanului Atlantic, formând cel mai lung lanț muntos submarin din lume.

Cum Ascension ocupă un “loc fierbinte” pe această dorsală, vulcanul său este extrem de activ. În urmă cu un milion de ani, magma topită a dat naştere acestei insule.

În 1836, tânărul Charles Darwin ajungea aproape de capătul misiunii sale de cinci ani, destinată explorării unor ciudate noi lumi, mergând unde niciun alt naturalist nu a pus piciorul înaintea sa.

Într-o zi, nava la bordul căreia se afla, HMS Beagle, a oprit în Ascension. Darwin tocmai vizitase o altă insulă vulcanică, Sfânta Elena, aşa că nu se aştepta la prea multe. “Măcar noi trăim pe o stâncă, în timp ce sărmanii din Ascension trăiesc pe cenuşă”, glumeau cei din Sfânta Elena înainte de plecarea lui Darwin spre Ascension.

Grădina Paradisului, ridicată din nimic

Însă sosirea pe Ascension se pare că l-a motivat pe Darwin să înceapă un proiect uriaş. Profesorul David Catling, de la University of Washington, Seattle, reface traseul lui Darwin pentru o nouă carte. “În Ascension, pe Darwin îl aştepta şi o scrisoare trimisă de mentorul său de la Cambridge, John Henslow.

“Călătoriile lui Darwin provocaseră deja senzaţie la Londra. În scrisoare, Henslow îl asigura că, odată întors acasă, îşi va ocupa locul cuvenit în lumea ştiinţifică”, spune Catling pentru BBC.

Darwin a fost entuziasmat de rândurile mentorului său, iar entuziasmul său l-a determinat să înceapă un nou proiect de proporţii. În ciuda peisajului dezolant cu care îl primise insula, Darwin avea un plan măreţ pentru această bucată de pământ. Din cenuşa vulcanului, avea să iasă o “mică Anglie”, o oază la care nu spera nimeni pe acest teren potrivnic.

Joseph Hooker, cutezător botanist şi explorator, era un bun prieten al lui Darwin. La numai câţiva ani după întoarcerea lui Darwin, Hooker a început propriile aventuri, călătorind în Antarctica. Hooker a vizitat, de asemenea, şi Ascension, în 1843.

Ascension era un punct strategic pentru Marina britanică. La început, a servit ca punct de observare a activităţii pe Sfânta Elena, cât timp Napoleon s-a aflat în exil pe aceasta.

Totuşi, mare problema care împiedica aproape orice activitate pe insulă era lipsa unei surse de apă dulce. Ascension era o insulă aridă, “pricopsită” şi cu vânturile uscate venind dinspre Africa. Lipsindu-i copacii, la momentul vizitelor lui Darwin şi Hooker, puţinii stropi de ploaie care cădeau se evaporau extrem de rapid.

După ce s-a consultat cu Darwin, Hooker a convins Marina Britanică să participe la proiectul de transformare a Insulei Ascension. Cu ajutorul Kew Gardens – unde tatăl lui Hooker deţinea funcţia de director – nave cu puieţi au fost trimise în Ascension.

Ideea era extrem de simplă. Copacii ar reţine apa mult timp după ploaie, vor reduce evaporarea acesteia şi vor crea soluri bogate, argiloase. “Cenuşa” se putea transforma într-o grădină.

Începând cu anul 1850, navele pline cu puieţi de copaci şi răsaduri de plante au început să sosească. Au fost aduse plante din grădini botanice din Europa, Africa de Sud şi din Argentina. În curând, vârful înalt de 859 de metri al insulei Ascension avea să îşi schimbe înfăţişarea. Spre sfârşitul anilor 1870, eucalipţii, pinii, bambuşii şi bananierii invadaseră versanţii.

Dr. Dave Wilkinson, ecologist la John Moores University din Liverpool, a vizitat Ascension în 2003 şi a descoperit un ecosistem straniu. “Erau tot felul de plante care creşteau una lânga alta, deşi, în natură, nu cresc împreună. Abia mai târziu au aflat de Darwin, Hooker şi proiectul lor”, spune Wilkinson.

Muntele Verde, sau cum aduci viaţa în pustiu

Acum, cel mai înalt vârf de pe Ascension este numit, deloc întâmplător, “Muntele Verde”. Copacii de aici “capturează” ceaţa marină şi astfel de dezvoltă o oază în peisajul arid. Însă, pădurea această este una artificială.

În mod normal, astfel de ecosisteme au nevoie de milioane de ani pentru a se dezvolta, trecând printr-un proces extrem de lent numit co-evoluţie. În schimb, proiectul lui Darwin şi Hooker a reuşit în numai câteva decenii.

“Acest exemplu ne arată că putem construi ecosisteme perfect funcţionale printr-o serie de încercări, unele de succes, altele nu”, concluzioneară ecologistul consultat de BBC.

În fond, Darwin, Hooker şi Marina britanică au reuşit să creeze un ecosistem capabil de auto-susţinere şi auto-reproducere, pentru a transforma Ascension într-o insulă mai primitoare şi, în primul rând, locuibilă.

Wilkinson crede că principiul ar putea fi folosit pentru viitoarea colonizare a planetei Marte. Cu alte cuvinte, în loc să încercăm să îmbunătăţim în mod forţat condiţiile de mediu, cea mai bună abordare ar fi să lucrăm alături de natură, pentru a o ajuta “să îşi găsească cea mai bună cale”.

Totuşi, până acum, oamenii de ştiinţă nu au fost mişcaţi şi nu s-au lăsat inspiraţi de modelul Insulei Ascension. “Este regretabil că nimeni nu o studiază în amănunt”, remarcă Wilkinson. Astfel, secretul insulei pare în siguranţă. Din păcate.