STUDIU: Folosirea aspirinei pentru perioade prea mari de timp ar putea duce la orbire

Studiul citat de bbc.co.uk, la care au participat 2.389 de persoane, a demonstrat că, prin folosirea îndelungată a aspirinei, se pot produce leziuni ale retinei, ajungându-se ca, în cele din urmă, vederea pacientului să fie obstrucţionată.

Printre factorii de risc care duc la orbirea parţială sau temporară se află vârsta, fumatul şi ereditatea. În ceea ce priveşte aspirina, este bine ştiut că aceasta poate promova hemoragii interne şi acesta este motivul pentru care cercetătorii consideră că “ar trebui luată în calcul şi varianta că aspirina poate determina afectarea vederii“.

La finalul studiului, care a durat 15 ani, cercetătorii au constatat că 9,3% dintre pacienţii care au luat aspirină cel puţin o dată pe săptămână au dezvoltat degenerare maculară (AMD), comparativ cu numai 3,7% dintre pacienţii cărora nu le-a fost administrat acest medicament. Măsurătorile au fost făcute la intervale de cinci, 10 şi 15 ani.

 

Cu toate acestea, specialiştii spun că dovezile nu sunt suficient de puternice pentru a limita consumul de aspirină, în condiţiile în care s-a dovedit că prin administrarea medicamentului în doze moderate poate fi redus riscul de atac cerebral sau infarct la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare. Mai mult decât atât, studiile au arătat că folosirea aspirinei ar putea preveni cancerul.

AMD este cauzată de dezvoltarea vaselor de sânge în locuri neadecvate, ceea ce poate duce la inflamare şi sângerare şi poate afecta retina. Acest proces poate avea loc foarte repede, astfel că vederea poate fi afectată definitiv în doar câteva zile.

“Pentru pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare, riscurile la care se supun în cazul opririi tratamentului cu aspirină sau evitarea prescrierii acesteia sunt mai mari decât în cazul celor care dezvoltă AMD. Astfel, pacienţii care iau aspirină pentru că le-a fost prescrisă de medic nu ar trebui să renunţe la tratament fără consultarea acestuia”, este de părere profesorul Jie Jin Wang, de la Universitatea Sydney, care a realizat studiul.