Poveștile despre sarcină, alăptare, creștere copil și despre cum să fii un părinte bun, le găsești oriunde. În cărțile din librarii, pe diverse site-uri și rețele de socializare, în mama, bunica, mătușa care vor să transmită generațiilor tot ce ele au mai bun, în vecina de la parter, dar și în mamele din parc care te așteaptă cu brațele deschise și cu lecțiile învățate.

Te simți copleșită, nu-i așa? Deja nu mai auzi de părinte, ci prea mult de parenting. Și totuși nu sunt unul și același lucru?

Eu sunt o tânără frumoasă mamă de doi- fată și băiat, neprogramați, neașteptați, dar iubiți din tot sufletul.

Când soarta te ia prin surprindere, tu ce faci la schimb? O iei și tu prin surprindere arătându-ți curajul în fața unei asemenea vesti- “Vei fi mamă!”

În prima sarcină nu am găsit cartea perfectă care să mă învețe despre cum trebuie să fie o mamă, nu am răscolit librăriile, varianta online nu a fost abordată, ci doar ascultam. Îmi ascultam medicul ginecolog, el știe cel mai bine despre sarcină și naștere, îmi ascultam medicul de familie, în ceea ce privește alăptarea și evoluția copilului și îmi ascultam familia, cu copii mici și în care vedeam deja un prototip pe care trebuie să îl urmez.

Am născut. Era o zi geroasă de decembrie. Prima zăpadă a vestit nașterea unei puternice fetițe și a unei sensibile și speriate mame. În acel an, în acel spital, la acel etaj, copiii erau separați de mamă. Nu știu cine a gândit acel tip de abordare, eu nu simțeam nimic. Nici prea mult dor, nici prea multă oboseală. Eram ca un robot teleghidat cu o telecomandă și se supunea oricărei comenzi. Responsabilitatea nu era în totalitate a mea, pentru că eram în permanență monitorizată pentru orice gest. Ajung la a mea. A mea fată. Eram singură, norocoasă să am un moment de intimitate cu ea. Nu îndrăzneam să o iau în brațe. Mă apropii de acel incubator/ mini pătuț în care 3 zile a locuit și am început să plâng. Mă uitam la ea și plângeam. Nu mă puteam opri. I-am spus printre lacrimi- “Ești cea mai frumoasă și Îți promit că voi încerca să îţi fiu o mamă Bună”. Plânsul meu este întrerupt de o asistentă, care cu un ton hotărât, îmi zice- “Ce faci? Ia- o în brațe!! E a ta!! Nu îți fie teamă! Pune-o la sân!”

Copilei mele îi era foame. Ne chemau din 3 în 3 ore să îi hrănim. Totul programat, calculat și executat de către mamele robot. În acel moment a început povestea alăptării. Nici despre acest proces nu știam și nu citisem nimic. Totul trebuie să fie normal, ceva firesc, așa cum îmi spunea mama care se lauda cu 3 copii frumoși și sănătoși hrăniți la sân.

Ea flămândă, eu plângeam doar ce o priveam. Îmi tremurau mâinile, picioarele și sufletul. Cum voi creste eu un copil, din moment ce încă mă simt un copil? Nu simțeam o legătură puternică care să îmi ofere acele semnale că sunt pe drumul cel bun. Făceam totul mecanic și nu aveam inițiative.

Asistenta a stat lângă noi 40 minute. Mi-a arătat cum să o țin în brațe, cum să îi susțin capul, cum să o alăptez, cum să îi scot aerul după ce mănâncă. Mi-a arătat câțiva pași, urmând ca eu să urmez drumul spre casă.

În maternitate, în acele trei zile, am simțit o dorință mare din partea cadrelor medicale de a sfătui mamele cum să își alăpteze copilul. Din interior și în acel moment, urmăream cu ochi critici pe acele mame care refuzau să își alăpteze copilul invocând diverse motive, durerile nașterii prea mari, sânii nu sunt formați, laptele prea puțin, furia laptelui și alegerea laptelui praf în detrimentul celui matern. Încercăm să le încurajez prin propriul exemplu: “Uite, eu am reușit! Din prima! Poți și tu! Pune copilul la sân și stai mult așa.”

Nu știu cât eram auzită, în schimb astăzi România este auzită de un procent de doar 12, 6% mame care îşi alăptează exclusiv în primele 6 luni de viaţă: „Conform unui studiu desfășurat în 2011 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului, în parteneriat cu Ministerul Sănătăţii şi UNICEF, în Romania, rata de 12,6% este printre cele mai mici din Europa, potrivit unui comunicat al organizației „Salvaţi Copiii”.

Acest procent poate să crească și doar printr-o informare corectă și susținută prin exemple fericite. Eu am fost unul dintre ele. Am zeci de prietene care au alăptat fără probleme și am o bună prietenă care a trecut prin toate provocările posibile ca într-un final, astăzi să își poată alăpta băiatul de 1 an.

Diferența dintre prietena mea și o mamă care alege laptele praf o face accesul la informații reale primite de la persoane avizate. Este important să menționez că această persoană nu e nici medicul ginecolog, nici pediatru, nici medicul de familie. Persoana care poate oferi cele mai prețioase informații în domeniul alăptării este un consultant certificat internațional în domeniul alăptării din tară.

În Iași nu avem o astfel de persoana, dar sunt câteva mame care au pornit pe acest drum a acreditării poziției. Încă nu au ajuns la final, drumul a fost greu și provocator. În schimb aceste mame, împreună cu alte mame formează comunitatea ParentIS.

ParentIS este un grup de mamici din Iasi care-si doresc ca micutii lor sa creasca intr-un mod cat mai sanatos, cat mai natural, cat mai armonios. In octombrie 2011, drumurile catorva mamici s-au intersectat in timpul Saptamanii Internationale a Bebelusilor Purtati. S-au cunoscut, au “rezonat”, treptat s-au legat si prietenii, in timp s-a format un nucleu ce mai tarziu a devenit ParentIS.

Fiecare avea povestea sa, fiecare a venit cu o nevoie, fiecare a venit cu informații și sprijin. Ușor, ușor, grupul a început să crească și să ofere informații multiple pe multe domenii de un real interes pentru un părinte. Dorința de a sprijini nu se oprește doar la nivel de informație și atât. Există multe întâlniri de sprijin în alăptare, întâlniri de consultanță babywearing, simple întâlniri de socializare, organizare de evenimente, conferințe, workshop-uri pentru dezvoltarea personală, dar și pentru întreținerea relațiilor de cuplu atunci când devii părinte.

De aproape 6 ani ani sunt în această comunitate și am emoții de fiecare dată, cum părinți simpli cu multă informație doresc să ofere cele mai potrivite sfaturi. Cum te învață să îți găsești alinarea. Cum te învață să dăruiești fără să aștepți ceva la schimb. Această comunitate a schimbat multe lucruri, a ajutat mulți părinți să se trezească la realitate și să se bucure de noua viață.

Este Săptămâna Mondială a Alăptării”, iar ParentIS, nu tace! Continuă conferințele de informare privind alăptarea, si anul acesta, sambata pe 4 august2018, Palas Congress Hall – sala Mozart, sub denumirea simbolica : ParentIS #Wbw2018 – Alăptarea – Fundația Vieții.

In cadrul acestei conferinte se vor urmări următoarele subiecte legate de alăptare, cele mai sensbile si care au trezit cele mai multe frici si indoieli in proaspetele mamici:
– Importanța alăptării
– Momente dificile în relația de alăptare
– Nevoile mamei și nevoile copilului în timpul relației de alăptare
– Beneficiile alăptării pentru fiecare dintre membrii familiei
– Impactul sprijinului comunității în susținerea ratei alăptării la nivelul familiei dar și al lumii.

Conferința invită toate persoanele care au nevoie de sprijin, intrarea este gratis, pe bază de completare a unui formular de înscriere. În sala de conferință de la Palas veți găsi o urnă mică și ascunsă. Nu o evitați. În toți acești ani, ParentIS a oferit sprijin necondiționat. Singurele surse de venituri sunt asigurate prin donații și prin completarea formularelor 230. Ani la rând, au încercat și reușit să organizeze cele mai de efect evenimente, chiar dacă uneori veneau cu bani de acasă. Obiectivul lor e de a reuși să transmită informațiile într-un mod corect, transparent și eficient, astfel încât la nivelul Municipiului Iași să identificăm tot mai mulți copii crescuți cu iubire și tot mai mulți părinți liniștiți.

Este o conferință care vă întinde o mână. Apucați-o și alăturați-vă nouă! E o nouă familie în care vei regăsi acel confort într-un mediu plin de capcane si mituri.

Vreau să transmit un mesaj viitoarelor / proaspătelor mame :

Alăptarea e mai mult decât o hrană. E vorba de siguranță fizică și psihică, e legătură puternică prin care îi oferi copilului sentimentul că ești acolo. E doar momentul vostru. E alinare si caldura. E sănătate şi linişte. E iubire şi ințelegere. E normalitate şi necesitate. E alegerea voastră! Doar a voastră!

Încurajez alăptarea din perspectiva efectelor pozitive pe care le-am resimţit atât eu, cât şi copiii mei. Alăptarea se face vinovată pentru sistemul imunitar ridicat cu care au facut faţă intrării în colectivitate, alăptarea în sarcină e vinovată pentru oferirea încrederii copilului că încă eşti acolo, chiar dacă o nouă viaţă urmează să fie prezentă cu noi, alăptarea în tandem se face vinovată pentru acceptarea unui nou membru în familie, într-o formă mai lină.

Am trecut prin toate experientele plăcute cu alăptarea, am imbrăţişat-o în diverse forme, am îndepărtat miturile legate de ea, am oferit-o ca suport moral pentru toate mamele din viaţa mea şi încă suntem prietene. Da, asa este, încă se încăpăţânează să îmi arate ca există şi autoîntărcare şi doar să am încredere în mine, în corpul meu şi în nevoile copilului.

Hai şi tu la conferinţă!

Autor: Mama Colores