Osteomielita este o infecție severă a osului și a măduvei osoase, produsă în mod predominant de bacterii (cel mai adesea Staphylococcus aureus) și, mult mai rar, de fungi. Lăsată netratată, osteomielita evoluează spre necroză osoasă, fistule cronice și chiar sepsis. Identificarea timpurie și aplicarea unui tratament corect reprezintă singura modalitate de a preveni invaliditatea permanentă.
Cum apare osteomielita?
Infecția osoasă se instalează prin trei mecanisme principale:
-
Cale hematogenă – germenii ajung la os prin sânge, fenomen frecvent întâlnit la copii și vârstnici.
-
Contaminare directă – în fracturi deschise, plăgi profunde sau intervenții chirurgicale ortopedice contaminate.
-
Extensie locală – inflamarea se propagă de la o infecție adiacentă (de exemplu, o infecție dentară sau un abces cutanat).
Odată ajuns la nivelul osului, agentul patogen declanșează o reacție inflamatorie care crește presiunea intramedulară, compromite vascularizația și determină necroză.
Factori de risc majori
Nu toate persoanele expuse la germeni dezvoltă osteomielită; patologia apare frecvent în prezența unor factori de risc:
-
Diabet zaharat necontrolat (vascularizație deficitară + imunitate scăzută)
-
Insuficiență renală cronică și hemodializă
-
Imunosupresie (HIV, corticoterapie, chimioterapie)
-
Proteze, implanturi sau fixatoare interne contaminate
-
Traumatisme repetate, fracturi expuse, arsuri profunde
-
Abcese dentare severe și parodontită avansată
Simptome timpurii
Manifestările inițiale ale osteomielitei pot fi subtile; vigilenta ajută la depistarea precoce:
-
Durere profundă, pulsatilă care nu se ameliorează la repaus
-
Edem și roșeață deasupra osului afectat
-
Căldură locală și sensibilitate marcată la palpare
-
Febră (≥ 38 °C) și frisoane intermitente
-
Scădere în greutate, astenie, inapetență
-
Limitarea mobilității segmentului osteo-articular
Când infecția se extinde, pot apărea secreții purulente și fistule cutanate.
Investigații necesare
Pentru un diagnostic sigur de osteomielită se folosesc metode complementare:
| Metodă | Rol principal |
|---|---|
| Analize de sânge (VSH, CRP, leucocite) | Evidențiază inflamația sistemică |
| Radiografie convențională | Detectează distrucții osoase după 2-3 săptămâni |
| RMN (Gold standard) | Vizualizează edemul medular din fazele incipiente |
| CT sau Cone-Beam CT | Delimitează cavitățile distruse și sechelele |
| Scintigrafie osoasă | Sensibilitate mare la procese inflamatorii difuze |
| Biopsie + culturi | Identifică agentul patogen și sensibilitatea la antibiotice |
Folosirea combinată a RMN-ului și a biopsiei crește specificitatea diagnosticului la peste 95 %.
Tratamentul osteomielitei
Osteomielita necesită întotdeauna terapie susținută:
-
Antibioterapie intravenoasă – minimum 4 săptămâni; se începe empiric (spectru larg) și se adaptează după antibiogramă.
-
Chirurgie – drenajul abceselor, debridarea țesutului necrotic, rezecția segmentului osos distrus; în mandibulă se practică adesea rezecții parțiale urmate de grefe.
-
Reconstrucție – atunci când se pierd volume osoase semnificative, se folosesc grefe autologe, alogrefe sau substituenți sintetici.
-
Suport metabolic – control strict al glicemiei, corectarea anemiei, suplimentare de proteine și vitamine pentru vindecare.
-
Fiziokinetoterapie – mobilizare graduală după stabilizarea procesului infecțios.
Complicații posibile ale osteomielitei netratate
Osteomielita ignorată sau tratată tardiv nu rămâne o infecție „doar locală”; procesul inflamator se propagă prin os, prin țesuturile învecinate și, uneori, prin sânge. Mai jos sunt detaliate cele mai importante consecințe, explicând de ce fiecare reprezintă o urgență medicală.
| Complicație | Cum se produce | Impact clinic și prognostic |
|---|---|---|
| Osteoliză extinsă & fracturi patologice | Toxinele bacteriene distrug matricea osoasă; vascularizația se prăbușește ⇒ os demineralizat, fragil. | Fracturi spontane la mișcări banale; necesită osteosinteză, grefe sau placu-riolă; risc crescut de scurtare sau deformare definitivă a membrului. |
| Fistule cronice cu drenaj purulent | Puroiul erodează cortexul osos și „caută” o cale de exteriorizare prin piele sau mucoasă. | Se formează canale tegumentare dureroase, cu secreții continue, miros fetid, risc de reinfecții repetate; vindecarea necesită excizie chirurgicală completă + antibiotic prelungit. |
| Sepsis & insuficiență multiplă de organ | Bacteriile și produșii lor toxici pătrund în fluxul sangvin → răspuns inflamator sistemic. | Tahicardie, hipotensiune, febră > 39 °C; pot urma insuficiențe renală, respiratorie sau cardiacă; mortalitate ridicată fără terapie intensivă și antibiotic de spectru larg. |
| Amputație / deformări faciale | Distrucția osoasă masivă + necroză tisulară fac imposibilă reconstrucția segmentului afectat. | La membre: amputație parțială sau totală pentru controlul infecției și salvarea vieții. În regiunea maxilo-facială: rezecții mandibulare, pierdere de dinți, asimetrie facială, necesar ulterior de grefe și proteze complexe. |
| Biofilm pe implanturi sau proteze | Bacteriile aderă pe metal/ceramică → secretă un strat polizaharidic protector (biofilm). | Antibioticele pătrund greu; infecția devine recidivantă. Adesea e nevoie de explantarea protezei, debridare agresivă, reimplantare abia după sterilizarea câmpului chirurgical. |
Alte complicații care pot apărea
-
Scleroză osoasă și limitarea ireversibilă a mobilității articulației adiacente.
-
Sinusuri cutanate multiple în osteomielita mandibulară, cu cicatrici inestetice.
-
Aspergiloză secundară (infecție fungică) la pacienți imunodeprimați, greu de eradicat.
-
Endocardită bacteriană dacă germenii invazivi colonizează valvele cardiace.
De ce complicațiile apar mai frecvent în formele cronice?
-
Circulație sanguină precară în osul necrotic ⇒ antibioticul ajunge în cantitate mică.
-
Necroză segmentară: zone „moarte” pe care sistemul imun nu le poate curăța.
-
Formarea sechestrului (fragmente osoase separate) — focar permanent pentru bacterii.
-
Adaptarea microbiană: bacteriile dezvoltă biofilm și rezistență la antibiotic.
Concluzie practică
Osteomielita trebuie suspectată și tratată agresiv încă de la primele semne. Fiecare zi de întârziere crește riscul de osteoliză, fistule, sepsis sau amputație. Monitorizarea imagistică, debridarea chirurgicală completă și terapia antibiotică adaptată sunt esențiale pentru a preveni aceste complicații devastatoare.
Măsuri de prevenție
Pentru a reduce incidența osteomielitei se recomandă:
-
Tratamentul prompt al infecțiilor dentare, cutanate și urinare
-
Igienizarea corectă a plăgilor și schimbarea pansamentelor sterile
-
Antibioprofilaxie în orice intervenție ortopedică sau stomatologică majoră la pacienții cu risc
-
Controlul bolilor cronice (diabet, boală vasculară periferică)
-
Educație privind recunoașterea semnelor de alarmă (durere, febră, tumefacție)
Concluzie
Osteomielita rămâne una dintre cele mai serioase infecții ortopedice, dar, abordată precoce, șansele de vindecare completă sunt excelente. Succesul depinde de colaborarea rapidă între pacient, medic infecționist, chirurg ortoped sau oro-maxilo-facial și echipa de recuperare. Orice durere osoasă persistentă și febrilitate neexplicată trebuie evaluate de urgență pentru a exclude o infecție osoasă.
Contact
📍 Clinica Repromed – Chișinău
📞 +373 79 500 106
📧 mihail.radzichevici@usmf.md
🔗 Află mai multe
📹 Urmărește proceduri pe YouTube
