Remediul considerat tradiţional pentru mahmureală ar putea fi înlocuit cu un fel de mâncare mai puţin obişnuit şi mult mai uşor, care, potrivit specialiştilor, prezintă proprietăţi benefice bazate pe aspecte ştiinţifice.
Supa de tăiţei cu carne de vită ar putea fi remediul perfect pentru mahmureală.
Yak-a-mein, sau Old Sober („Bătrânul treaz”), şi-a primit porecla în New Orleans, după ce a fost folosit de mulţi timp de zeci de ani ca să îşi revină după o noapte grea de petrecere.
Reţetele de preparare variază, dar supa este făcută în mod normal din sos de soia, tăiţei, carne de vită, pui sau creveţi, ceapă şi un ou bine fiert.
Punctul forte al felului de mâncare specific asiatic este, potrivit profesorului Alyson Mitchell, de la Universitatea din California, combinaţia de săruri, proteine, carbohidraţi şi micronutrienţi, care acţionează în vindecarea durerii de cap.
Din punct de vedere medical, starea de mahmureală (sau „furtuna metabolică”, potrivit lui Mitchell) apare când nivelurile ridicate de etanol (ingredientul toxic din alcool) în sânge, combinate cu deshidratarea şi cu efectul toxic al descompunerii alcoolului în acetaldehidă şi în substanţe chimice numite congeneri.
Simptomele includ dureri de cap, greaţă, oboseală, dureri şi slăbiciune.
„Vinul roşu şi lichiorurile tari, precum brandy-ul şi whisky-ul, conţin niveluri mai ridicate de congeneri faţă de vinul alb şi băuturi spirtoase, precum vodca”, a adăugat profesoara Mitchell, explicând în continuare cum fiecare ingredient din supa cu tăiţei ajută la învingerea mahmurelii.
Astfel, ouăle conţin un aminoacid numit cisteină care elimină acetaldehida din corp, sărurile înlocuiesc sodiul şi potasiul pierdute în urină din cauza efectului diuretic al alcoolului.
Vitamina B1, prezentă în carne şi peşte, poate ajuta, de asemenea, la prevenirea instalării glutaratului, o substanţă care are legătură directă cu durerea de cap specifică mahmurelii.
Proprietăţile tămăduitoare ale supei sunt cunoscute din folclorul american, potrivit căruia soldaţii din New Orleans care staţionau în Coreea în anii ’50 învăţau să aprecieze puterea Yak-a-mein, dorind să aducă reţeta şi acasă.