Nu este vorba despre un virus, o nouă epidemie infecţioasă sau vreo tulburare genetică.
„Sindromul Paris” este o afecţiune psihiatrică „sezonieră” ce afectează turiştii din capitala Franţei.
Cei care l-au experimentat spun că este acel sentiment oribil pe care îl ai atunci când îţi dai seama că frumosul oraş al Luminilor nu este tot ceea ce ţi-ai imaginat să fie.
Şi ciudat, cel mai rău afectaţi sunt calmii turişti japonezi. Cu toate că are ridicol, acest sindrom este cât se poate de real.
Datorită modului în care este prezentat de mass media, mai ales în Japonia, oamenii îşi fac o parere greşită despre Paris.
Turiştii se aşteaptă să întâlnească doar femei frumoase şi graţioase, parcuri pline cu porumbei, chelneri care încep să cânte la cel mai mic semn şi mireasma celebrului parfum Chanel Nr. 5 la fiecare colţ al metropolei.
Oraşul are partea lui de probleme sociale: crime, mizerie, inegalitate, şi locuitori nu prea prietenoţi. Parizienii depăşesc în mod constant limitele stiinţific stabilite pentru tratamentul neospitalier şi chiar dispreţuitor aplicat străinilor.
Confruntaţi cu realitatea, turiştii suferă de halucinaţii, transpiraţie, senzaţie de persecuţie şi ameţeală. Mulţi dintre aceştia se tem să mai călătorească pentru o lungă perioadă de timp.
În fiecare an, zeci de turişti japonezi sunt în aşa măsură afectaţi de şocul cultural, la vizitarea Franţei, încât ambasada Japoniei la Paris a înfiinţat o linie telefonică, aflată în funcţiune 24h din 24, pentru ca turiştii afectaţi să poată solicita ajutor şi să fie îndrumaţi la un spital dacă au nevoie de tratament.
În cazurile mai grave, ambasada deleagă un medic psihiatru care să însoţească turistul înapoi în Japonia, cu avionul.
