„A greși este omenesc”, dar dorința de a învăța tot timpul și de a (ne) corecta greșelile (nouă/altora) ne definesc poate, cu mult mai mult, ca oameni.
1. Una dintre cele mai întâlnite greșeli în limba română este legată de folosirea corectă a verbului „a fi”.
Nu este corect: Fi cuminte! Să fi punctual. Să nu fi trist. Nu fii fraier! Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit. Aș fii mândru dacă aș lua un premiu. Promit că voi fii punctual.
Dar este corect: Fii cuminte! Să fii punctual. Să nu fii trist. Nu fi fraier! Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit. Aș fi mândru dacă aș lua un premiu. Promit că voi fi punctual.
De ce? Se folosește „fii” doar la imperativ afirmativ și la conjunctiv afirmativ sau negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situații, se folosește „fi”.
2. Mai mult ca perfectul problematic.
Este incorect să spui: Când am venit la tine, tu plecasei deja.
Dar este corect să spui: Când am venit la tine, tu plecaseși deja.
De ce? Forma verbului la modul indicativ, timpul mai mult ca perfect, pers. a II-a singular, se construieste cu terminatia -sesi, nu –sei (valabila pentru pers. I sing.): plecasesi, placusesi, mersesesi, coborasesi, iubisesi.
3. Folosirea pleonasmelor mai frecventă decât am fi tentați să credem.
Este incorect: a avansa înainte. Este corect: a avansa. De ce? Pentru ca „A avansa” înseamnă „a înainta”.
4. De ești creator, trebuie să știi că:
E greșită această modalitate de a conjuga verbul „a crea”: eu crez/ tu crezi/ el(ea) crează. Este corect: eu creez/tu creezi/ el(ea) creează. De ce? Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el(ea) lucr-eaza/cre-eaza etc. Formele crezi sau crez, creaza aparțin verbului a crede: prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte doua, forme populare ale aceluiași verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.
De asemenea, este greșit „Eu creiez”. Și formula greșită „Eu agreiez” este des întâlnită. Dar spunem corect „Eu agreez”. De ce?Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia, a încleia, atunci litera -i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez).
5. În continuu sau încontinuu.
Este greșit să spui „Plouă în continuu”. Este corect să spui „Plouă încontinuu”. Este corect să spui „România este în continuu progres.”
De ce? „Încontinuu” este adverb (echivalent cu mereu, întruna, neîntrerupt), ușor de recunoscut, deoarece determină un verb.
Construcția „în continuu” apare atunci când „continuu” e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – „în continuu progres”; „în continuă dezvoltare” –, dar și de mobilitatea sintactică: „în continuu progres/în progres continuu”.
6. Doar și decât.
Este greșit să spui „Eu am decât trei fusteîn garderobă”. Este corect să spui „Eu am doar trei fuste în garderobă”. Este greșit să spui „Lipsește decât Andra”. Este corect să spui „Lipsește doar Andra”.
Este greșit sa spui „Am decat 1000 Ron”.Este corect să spui „Nu am decât 1000 Ron”.
De ce? Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc numai său doar, iar în construcții negative se folosește decât.
7. Până… când?
Este incorect: „Până număr la trei să plecați de-aici!” Forma corectă este: „Până număr pana la trei sa plecati de-aici!” De ce? Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primului până determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.
8. Nu mai- numai.
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul „numai” și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, „nu mai”. Este incorect: „Numai știu ce sa spun”. Și, de asemenea, este incorect: „Nu mai tu știi ce te face sa suferi”. Formele corecte sunt: „Nu mai știu ce sa spun”, respectiv „Numai tu știi ce te face să suferi”.
De ce? „Numai” este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens că doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții); voi sta numai/doar o oră (nu mai multe). În sintagma „nu mai”, cele două componente își păstrează autonomia, „nu” fiind o simplă negație, iar „mai”, un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.
9. Tu înșeli?
Este incorect să spui: „El se înșeală”. Forma corectă este „El se înșală”. Aceasta a fost stabilită de către comisiile Academiei Romane abilitate să instituie normele ortografice.
10. Nu face – nu fă!
Să spunem „Nu fă asta!” este greșit. Corect este: „Nu face asta!”
De ce? Imperativul negativ, pers. a II-a singular, se formează cu infinitivul verbului: nu mânca, nu vorbi, nu pleca. Deci, „nu face!”.
Sperăm că v-au fost utile în stăpânirea limbii materne.
Sursa: garbo.ro
