Mecanismul de declanşare a dorinţei sexuale a fost descifrat de cercetătorii francezi, care au apelat la o serie de tehnici de monitorizare a creierului.
O privire pe furiş, o atingere delicată şi dorinţa apare. Cum poate fi înţeles fenomenul de atracţie sexuală? Puţin câte puţin, creierul uman dezvăluie misterele care înconjoară miliardele sale de conexiuni neuronale, informează lefigaro.fr.
Sigmund Freud a fost unul dintre primii savanţi care au considerat sexualitatea umană ca fiind subiectul unui studiu de sine stătător. El a descris dorinţa sexuală ca pe un proces aflat la graniţia dintre mental şi fizic. Limitat de mijloacele din epocă, Freud considera biologia ca pe „un tărâm al posibilităţilor nelimitate”, o potenţială sursă de informaţii „dintre cele mai surprinzătoare”.
Întrebările despre resorturile dorinţei fizice, rămase multă vreme fără răspuns, îşi află acum aceste răspunsuri puţin câte puţin, graţie progreselor înregistrate în domeniul imagisticii prin rezonanţă magnetică funcţională, care permite observarea în direct a felului în care funcţionează creierul uman.
La om, implicarea creierului intervine în toate stadiile comportamentului sexual, şi în special în două etape: evaluarea valorii stimulilor („ceea ce este atractiv sexual pentru cineva este oare la fel de atractiv şi pentru altcineva?”) şi controlul în ceea ce priveşte trecerea la actul propriu-zis.
Oamenii vor fi percepuţi ca fiind atrăgători în funcţie de numeroşi factori: sex, vârstă, caracteristici fizice şi factori culturali. Însă, afirmă Serge Stoleru, cercetător la Inserm, specialist în studiul dorinţei sexuale umane, „indiferent de criteriile de atracţie sau de repulsie, mecanismul creierului implică întotdeauna o zonă situată deasupra orbitelor ochilor, în regiunea orbito-frontală a cortexului. Prin activarea semnalelor neuronale, se remarcă faptul că această zonă activează mecanismul de evaluare („o găsesc pe această persoană atrăgătoare/neatrăgătoare”) şi plăcerea de a vedea în acea persoană sexual atractivă un partener sexual potenţial, adică se ia în considerare o experienţă potenţial agreabilă”.
Există o diferenţă între bărbaţi şi femei. Atunci când un bărbat este excitat sexual de o femeie (sau invers), el este condus de impulsul de a acţiona pentru a-şi concretiza acea dorinţă. Or, analiza a 21 de studii ştiinţifice a permis identificarea sursei acestui impuls, iar aceasta se află în „substanţa neagră” („substantia nigra”) din trunchiul cerebral. „Această substanţă neagră este punctul de plecare pentru un fascicul nervos care se termină în regiunea limbică emoţională, o regiune care va produce mişcarea către cealaltă persoană, indiferent de sexul sau orientarea sexuală a subiectului”, explică Serge Stoleru.
Deşi circuitele neuronale sunt aceleaşi pentru ambele sexe, există totuşi câteva diferenţe între bărbaţi şi femei. Într-adevăr, spune antropologul Philippe Brenot, punctul de plecare al dorinţei sexuale masculine este mai mult senzorial, în virtutea unei declanşări rapide a reflexului erectil în urma unei simple stimulări vizuale sau tactile. „În general, dorinţa feminină se bazează mult mai puţin pe un reflex.
Ea depinde de circumstanţele amoroase care permit instalarea unei stări de disponibilitate, conducând la modificările genetiale din timpul excitaţiei. Ansamblul acestui lanţ relaţional, afectiv şi senzorial este mult mai lent de pornit, de aici şi neconcordanţele dintre apariţia aproape imediată a dorinţei masculine (erecţie) şi instalarea progresivă, completă, a dorinţei feminine”.
