In partea nordica a oceanului Pacific exista un curent, curentul subtropical al Pacificului de Nord (North Pacific Subtropical Gyre), un fel de spirala unde se intalnesc mai multi curenti oceanici creati initial de miscarea maselor de aer. Acum mai bine de 50 de ani, inainte de poluarea masiva a apelor, zona era un “desert” oceanic, bogat in fitoplancton, dar cu putini pesti mari sau mamifere – nu chiar raiul pescarilor. Insa acum este umpluta cu altceva in afara de plancton: tone de gunoi, majoritatea din plastic. Este cea mai mare groapa de gunoi din lume si pluteste in mijlocul oceanului.
Curentul a dat nastere de fapt la doua mase de deseuri, ambele in crestere, una in vest si una in est, ca niste insule plutitoare. Cea estica este situata intre Hawaii si California, iar specialistii estimeaza ca are suprafata cam de 2 ori mai mare decat cea a Texasului.
Cea vestica s-a format in estul Japoniei –adica vestul insulelor Hawaii. Cum majoritatea curentilor se schimba constant in functie de anotimp, masele de gunoi plutesc si pozitia lor variaza cu 23-37 grade latitudine Ambele sunt masive si aduna deseuri din intreaga lume. Cele doua sunt legate intre ele de un curent subtire, lung de aproximativ 10 000 de km , considerat a fi zona de convergenta unde se acumuleaza o cantitate semnificativa de resturi, aproape 100 de milioane de tone.
Ramasitele organice, biodegradabile din apa sunt in mod normal descompuse in substante inofensive de bacterii si alte microorganisme din mediul acvatic. Cand sunt adaugate cantitati foarte mari de materiale poluante, rezerva de oxigen din apa este distrusa, omorand aceste organisme. Apa nu se mai poate curata singura, celelalte forme de viata dispar – mediul devine “mort” din punct de vedere biologic.
Din cauza actiunii oceanului, majoritatea deseurilor s-au rupt in bucatele, ceea ce face si mai grea gasirea unui plan de curatare. Pentru asta ar fi nevoie de un fel de sita foarte mare, chiar si asa, nu se pot scoate pur si simplu din apa sute de milioane de tone de gunoi.
Plasticul reprezinta 90% din gunoiul care pluteste in apele oceanului planetar. S-a estimat ca in fiecare mila patrata de ocean exista 46 000 de bucati de pet-uri. In unele zone, cantitatea de plastic o depaseste pe cea de plancton, raportul fiind cam de 6:1. Din 91 de milioane de tone de plastic produs in fiecare an, cam 9 milioane ajung in ocean. 70% din acesta se scufunda, afectand viata din straturile inferioare. Restul pluteste, condus de curenti, sau este adus de valuri la mal.
