Când vine vorba de vorba de căsătorie, marele eveniment din viața noastră, (aici părerile sunt împărțite) noi, oamenii, dorim să arătăm ca niște prinți și prințese proaspăt scoși dintr-un basm. Însă, de cele mai multe ori ajungem să ne transformăm în broaște și broscoi, fără ca măcar să conștientizăm acest lucru. Bine, aici îi excludem pe cei care reușesc într-adevăr să arate ca în povești.
Este drept că suntem niște împătimiți ai modei și de aceea percepem această zi ca fiind ocazia perfecta pentru ne scoate toate pietricelele, paietele, sclipiciul și multe alte accesorii din dotare, crezând că așa vom dobândi toată strălucirea. Poate că o fi așa, eu nu prea am de unde să știu, din moment ce nu am trecut încă prin asta, dar cred cu tărie că drumul spre frumusețe, chiar spre strălucire este pavat cu simplitate și bun gust.
Există multe lucruri care reușesc să ne înalte pe un pedestal, măcar pentru o zi dacă în celelalte nu ne vrem sau nu reușim să fim acolo, iar unul dintre aceste lucruri ar putea fi costumul traditional de nuntă. Am rămas plăcut surprinsă să văd că oamenii încă mai țin la tradiții și aleg să îmbrace după obiceiuri atunci când decid să-și unească destinele, motiv pentru care am hotărât să împărtășesc cu voi câteva cuvinte și imagini legate de anumite costume tradiționale purtate de mirii și miresele din diferite colțuri ale lumii.
Nu pot să nu încep cu țara noastră, România, și simt că mi se umple inima de admirație pentru românașii noștri îmbrăcați în straie tradiționale. De la ițari și ie până la opinci și batic, totul pare să se împletească perfect, atât cromatic cât și simbolic. Mă uit la poza asta și mai că aș spune:
“ Bade, sărută-mă cu foc,
Că mândră costumul mi-l port!
Așa, cu flori la pălărie,
Nici nu știi cât de drag îmi ești tu mie!”
O altă imagine care mi-a atras atenția este cea a unor tineri din Indonezia. Nu îți trebuie un ochi estetic foarte pretențios pentru a spune că cei doi arată parcă aduși din altă lume. Aș mai zice și aici:
“ La braț eu te însoțesc acum,
Frumos și artătos, că altfel n-am cum!
Cu împărații ne asemănăm.
Abia aștept noi să dansăm!”
Cine a văzut în viața asta un film indian, este imposibil să nu recunoască țara din care sunt costumele de mai jos. Da, ați ghicit, India. Încă de mică mă întrebam cum reușesc femeile din India să poarte atâtea podoabe în ziua nunții, dar m-am liniștit atunci când am făcut cunoștința cu faimoasa zicală “Baba la frumusețe suferă!”, fata în cazul nostru.
“Nenumărate podoabe mi-am pus,
Minunate, ca vorbele ce până acum le-ai spus!”
Ca niște păpuși de porțelan arată tinerii din China, dar nici costumele lor nu par a fi mai prejos. Însă, ceea ce mă fascinează pe mine este contrastul dintre albul inegalabil al tenului și abundența roșului.
„ Ca păpușile de portelan suntem
Și la o viață împreună visăm!
Nici contrastul nu lipsește,
Cu alb și roșu scriem poveste!”
Amestecul de nuanțe și simboluri fac din costumele tradiționale din Coreea niște piese demne de pus în muzeu.
„ Ascultă-mă tu bine, dragă mire
Știi unde ne-ar sta nouă bine?
În muzeu, la loc de de adorare
Că suntem ca rupți din soare!”
Nici vecina noastră, Bulgaria, nu se dă în lături când vine vorba de tradiției, iar mirii sunt și ei îmbrăcați conform obiceiurilor, nelipsid alaiul și voia bună.
“ Tradițional ne-am îmbracat
Și în căruța tot am așezat.
De la mic până la mare,
Toți ne dăruiesc binecuvântare!”
Dacă aș ști să pictez, cei doi din Malaezia ar fi modelul ideal pentru un tablou scăldat în nuanțe de violet. Dar cine știe, poate că există deja, undeva, o pânză pictată cu cei doi. Iar dacă nu există, eu zic să le accesorizez costumele și cu niște cuvinte:
„ Ce frumos au vrut culorile să se așeze
Bine ar fi ca cineva să ne picteze,
Sau cuvinte alese să aibă,
Numai să nu ne treacă cu vederea în grabă!”
Cu siguranță mai există multe alte costume tradiționale demne de aprecieri, dar eu am fost subiectivă și le-am ales pe cele care mi-au atras ațenția. Însă, oricum am fi îmbrăcați și orice fel de eveniment am avea în calendar, frumos ar fi ca bunul gust și esența fiecăruia să nu lipsească niciodată.
Gabriela I.
