La Iasi, fiecare piatra vorbeste de trecut, din fiecare zid razbate istorie si fiecare straduta aminteste de mari iubiri. Iasul este orasul celor sapte coline, este orasul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru in limba romana si al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca lui Creanga din dealul Ticaului).
De aceea, se poate spune despre Iasi ca este un veritabil muzeu national, prin comorile istorice si de arta pe care le detine. Teiul lui Eminescu, urmas al codrului de la Copou
Copoul este principala atractie a iesenilor, dar si a celor care viziteaza orasul. Teiul lui Eminescu, din Parcul Copou, constituie o prima atractie turistica.
Se spune ca poetul sedea deseori la umbra teiului si scria poezii. Si astazi parca se mai
aud pasii eternului indragostit, rostind, in linistea serii, soapte de iubire frumoasei Veronica.
Parcul s-a infiintat in 1835, sub domnia lui Mihail Sturdza. Initial, locul a fost ales pe ulita Podul Verde, pentru ca mai apoi, parcul sa fie extins si iluminat cu felinare.
Despre teiul lui Eminescu se spune ca este urmas al codrului de la Copou. In momentul in care a fost amenajata gradina publica, pentru ca era asa de frumos, teiul a fost lasat in picioare, desi nu se inscria pe axa centrala aparcului.
De vreme indelungata, Teiul lui Eminescu este un simbol al Iasului si un loc de pelerinaj pentru indragostiti. De-a lungul anilor, Teiul a fost lovit de trasnete si rupt de furtuni. De aceea i s-a aplicat o plomba de beton in jurul trunchiului, din pricina careia risca sa se usuce.
Miraculos, din crengile sale au coborat radacini, pe langa plomba de beton, care s-au infipt in pamant.
Copoul, mahalaua aristocratilor
Inca din secolul al XIX-lea, marile familii boieresti s-au luat la intrecere pentru a obtine un loc de casa la bulevard. Copoul sau Podul Verde, asa cum i se spunea in vremuri, era cea ma frumoasa strada din Iasi, iar gradinile amenajate aici au fost scena care a pus in valoare vedetele vremurilor de altadata.
Denumirea de Podul Verde nu a fost intamplatoare. Aceasta desemna o strada marginita de numeroase gradini elegante. De-a lungul vremii, mai multi domnitori au avut initiative de a extinde si a infrumuseta locul. Boierii au urmat sfatul domnesc si, in scurt timp, Copoul a devenit faimos.
Dupa numeroasele incendii, de la inceputul secolului XIX, multi boieri au preferat sa-si recladeasca locuintele in zona Podului Verde, care, intre timp, fusese data circulatiei.
Odata stabilite aici, familiile boieresti au dat posibilitatea Copoului sa se extinda si sa se infrumuseteze. Era un loc privilegiat, pentru ca pe aceasta strada locuiau cele mai de vaza familii boieresti.
Pe dealul Copoului au existat cladiri simbol ale Iasului, iar principalele repere institutionale erau Universitatea, Cazarma si Teatrul cel Mare de la Copou.
In cladirea Teatrului s-au jucat piese importante, cu actori francezi si moldoveni, din 1846 pana in 1888, cand un incediu cumplit a ars intregul edificiu. Cladirea teatrului a gazduit, pe langa spectacolele de teatru si numeroase concerte celebre, cum ar fi cel sustinut de Franz Liszt, dar si numeroase baluri mascate care faceau deliciul iesenilor in acele vremuri.
Sursa :www.ziare.com