Mulţumiri colaboratoarei noastre, Annie Ungureanu,
care a fost la Roşia Montană şi ascris acest articol pentru Neaţa Iaşi!
Iaşul este la Roşia Motană – jurnal de călătorie
8 mai 2014
Roşia e verde, obrajii mei sunt roşii. Am ajuns, după multe ore de mers. Locul meu de suflet s-a trezit din somnul de iarnă şi acum e gazda Forum-ului Internaţional al Megaproiectelor Inutile şi Impuse (FAUIMP).
Recunosc foarte multe feţe, de la Revelion. De la depărtare îl văd pe Ciprian. Entuziasmată şi agitată, încep să strig la el. Zâmbeşte şi-mi face cu mâna. Răspund la salut, mai apoi aflu că de fapt acela era un semn prin care îmi transmitea să mă dau de pe iarbă (animalele lui Eugen trebuie să mănânce şi ele ceva). Ne apropiem de oameni şi îl recunosc pe Florinakkis şi pe Mihnea Blidariu. Frumoasă revedere.
Împreună cu tovarăşii mei de la Asiciaţia Mai Bine din Iaşi, Alex şi Vladimir, am mers în pădure, unde am instalat cortul şi am despachetat. Iarbă peste tot, firicele de apă ce-şi fac drum printre pietre, alte corturi camuflate, linişte ce-ţi umple sufletul obosit, da, locul pentru care luptăm cu toţii!
Ne-am întors la civilizaţie, am socializat şi le-am întâlnit cu drag, pe Ava şi pe Raluca, nu le văzusem din iarnă, am fost mai mult decât bucuroasă. Am intrat pentru prima oară în cortul mare, cel în care se ţin plenarele. L-am văzut pe Eugen, în spatele lui era prezent programul care s-a discutat mai apoi:
1. Interpretation
Fiind prima întâlnire a grupului, s-a făcut instructajul, ni s-a asigurat că fiecare problemă anunţată la timp va fi rezolvată, de asemenea, radiourile puse la dispoziţia noastră sunt deja reglate.
2. Announcements
Fiecare grup îşi prezintă proiectele în ordine, orice modificare trebuie notată în panoul de la Info Point. Totul se realizează pe principiul DIY (Do it yourself).
Pentru gunoi sunt amplasaţi saci, e nevoie de cât mai multă ordine în jur.
Barul se deschide la 20, petrecerile încep după 23.
S-a justificat prezenţa fiecărei cutii de donaţii (pentru transportul celor din afara ţării, pentru plata băuturilor, pentru cazare).
Persoanele care sunt alergice sunt rugate să anunţe, ar fi indicat să se respecte programul meselor.
Porţile trebuie închise după ce se deschid, aşa se împiedică rătăcirea animalelor, marcatorii ne roagă frumos să nu păşim iarba.
3. Eugen’s welcome
După explicarea motivului pentru care s-a organizat forumul, Eugen vorbeşte despre infrastructura restrânsă, vrând astfel să împace evenimentul în sine cu agricultura.
4. FAUIMP
Forumul vine în UE cu adevăratele valori, valorile civile în contradicţie cu cele politice. Mesajul clasei politice: prost. Ar fi cazul ca România să intre în contact cu oamenii simpli, cu cei care inspiră valori.
„Europa, bun venit la Roşia!”
„Nu e doar un simplu loc în care ne întâlnim anual. A devenit o platformă unde ne dăm putere reciprocă, unde împreună soluţionăm probleme, unde activăm.”
5. Others
S-a pus în vedere un panou la Info Point, în care sunt notate date despre workshopuri şi eventualele modificări aduse în program.
Seara cade şi petrecerea continuă. Adorm mulţumită, nu-mi vine să cred că sunt la Roşia.
9 mai 2014
După ce am participiat la şedinţă şi la câteva workshop-uri, împreună cu Amanda, Ava, Dragoş şi Petri am hotărât să mergem la Gemăna. Eu una, nu am mai fost niciodată. Într-un fel, mă luase adrenalina. După ce l-am consultat pe Sorin Jurca, am pornit. Ne-am dat seama că am luat-o pe un drum greşit, dar am continuat – dacă tot mergeam undeva, să aflăm şi unde. Am urcat pe la cariere, am coborât din maşină la vederea unei bariere. Indicatoarele ne avertizau că nu avem voie şi ne indicau prezenţa camerelor video.
Am continuat drumul, ajunsesem la o „mini Geamăna”, mai puţin poluată.
Ne-am căţărat pe munte, am povestit câte şi mai câte, atunci când foamea ne-a luat, am scos merindele şi ne-am înfruptat, în felul acesta, lăsând după-amiaza să cadă liniştită asupra noastră. La întoarcere, am asistat la alte workshop-uri şi la petrecerea din Hay Barn.
10 mai 2014
Nu am prins micul-dejun, dar prima imagine pe care am avut-o atunci când am ajuns la Eugen în curte a fost de neuitat. Grupuleţe de oameni, cu diferenţe vizibile de vârstă, întinse pe iarbă, adormeau sub razele soarelui.
Împreună cu Amanda, Dragoş, Raluca şi Petri, am pornit de la Sorin tot cu ideea de a vedea Geamăna. Spre deosebire de ziua precedentă, am ajuns.
Privirile curioase s-au oprit asupra unei substanţe albe ce venea din nişte ţevi mari, ce mai apoi se vărsa în lac. Părea var, dar nu era nimeni sigur de asta. Era hotărât, în drumul spre Eugen, oprim şi întrebăm pe cineva.
La prima casă am parcat. Întâmplător sau nu, am dat peste un muzeu al produselor artizanate din lemn, în sticlă. L-am găsit pe domnul Emil Roşca tăind lemne în faţa porţii. Ne-a zâmbit şi ne-a invitat înăuntru. Am vorbit despre Geamăna, ne-a explicat de ce e adus varul acolo: pentru a dezinfecta lacul. Am găsit-o pe soţia lui, doamna Lupşa, lucrând de zor. Pe o măsuţă de lucru erau aşezate rigle, creioane, radiere, un cutter, şipci ce urmau a fi şlefuite cu un şmirghel, tot de pe masă. Căsuţa lor îmi aminteşte de cea a bunicilor, unde florile îşi oglindesc neobosite frumuseţea în geam.
Domnul Roşca: „Au venit mulţi la mine să mă întrebe de proiect, să ne mutăm. Sunt de acord cu mineritul, dar să fie făcut de români. Nu cred că atâta cianură e necesară.”
Doamna Roşca: „Oriunde aş merge, n-aş fi acasă. Asta fac toată ziua. Dacă modelul nu iese bine, o iau de la început.”
Domnul Lupşa: „Părinţii mei au fost săraci, s-au luat din dragoste. Aveau două vaci, douăzeci de familii de albine, făceau vin. Nu-l bea tata deloc, pe tot îl vindea. Banul se face greu. Îl iei în mână să-ţi asude de trei ori, şi după aia îl dai. Abia atunci ai câştig.”
Pe un perete erau afişate câteva cărţi: „Scriu toată iarna, că e lungă. Fiica mea se ocupă de editat. Toată lumea spune poveşti, vodca dezleagă limba. Trebuie să petreci mult timp alături de oameni, apoi ţi se destăinuie. ”
Oare câte mistere or fi ascunse în paginile cărţilor dumnealui?
11 mai 2014
Ultima zi de stat la Roşia. Începeam să am emoţii, simţeam într-un fel că urmează să-mi părăsesc locuinţa. M-am ataşat atât de mult, încât abia aştept să revin. Sunt sigură că la forum s-au legat prietenii durabile, am aflat de existenţa altor proiecte care nu-şi au rostul, în primul rând, dar şi mai mult de atât, afectează întregi sate/oraşe. Trebuie să recunosc, grupul de la „Hambach Forest” s-a clasificat în primele locuri ale intereselor mele. Situaţia lor e asemănătoare cu cea din Iaşi, în care arborii sunt tăiaţi fără milă şi în exces. Ei au luat măsuri, ocupând pădurile.
