Diferă oare lacrimile de tristețe de cele de bucurie, privite la microscop?
În urmă cu cinci ani, Rose-Lynn Fisher a demarat un proiect fotografic inedit:
“Proiectul “Topologia lacrimilor” a început într-o perioadă de schimbări în plan personal, de pierderi și de lacrimi din abundență. Într-o zi m-am întrebat dacă lacrimile mele de durere arată diferit de lacrimile de bucurie și mi-am propus să examinez acest lucru cu mai multă atenție. Ani mai târziu, această serie conține o gamă largă de lacrimi – propriile-mi lacrimi, dar și ale altor persoane – de la lacrimi de exaltare la lacrimi provocate de ceapă, de la lacrimi de durere, la lacrimi provocate de frustrare, respingere, de la lacrimi provocate de luarea unor decizii, la lacrimi provocate de râs, de căscat, de naștere și renaștere și multe altele. Fiecare lacrimă conținând mica sa poveste.”
“Lacrimile sunt mediul limbajului nostru primordial în momente inexorabile – ca acelea ale morții, fundamentale – ca acelea ale foamei sau complexe – ca un ritual al unei treceri. Tăcute și spontane, lacrimile ne eliberează în fața revenirilor, reunirilor și catharsisului: lăsând frâu liber lacrimilor, ne eliberăm de vechiul contur. Este ca și cum fiecare dintre lacrimile noastre poartă cu sine un microcosmos al experienței umane colective, la fel ca picătura unui ocean.” (Rose-Lynn Fisher, The Topography of Tears)
Lacrimi provocate de schimbare

Lacrimi provocate de reîntâlnire

Lacrimi de durere

Lacrimi provocate de râs

Lacrimi provocate de ceapă

Lacrimi provocate de sentimentul unui sfârșit și al unui nou început