Mămăliga este denumirea în limba română a unui fel de mâncare preparat din făină de porumb (mălai).
Este mai bine cunoscută în restul lumii după denumirea italiană, (polenta), dar se întâlnște și în multe alte țări ca Ungaria (puliszka) Savoia, Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta , žganci) , Serbia (palenta), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia (polenta), Argentina, Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania (Palukes, Pålix).

Caterincă de peste Prut!
Aici aflăm ce meniu au frații de peste Prut!
Mămăliga este un preparat tradițional de mâncare din România. Considerată mâncare a țăranilor, este des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectută la câmp nu mai permite prepararea pâinii de casă și în zonele rurale sărace. Era preponderent folosită în perioada premergătoare industrializării dată fiind ușurința cu care se prepară, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări, știința alimentației consideră mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căile respiratorii, anemicilor, etc. La ora actuală mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile și în restaurantele selecte, apreciate de gurmanzi.
În mod tradițional, mămăliga este gătită din apă fiartă, sare și făină de porumb într-un vas de fontă cu o formă specială denumit ceaun. Preparată în stilul țărănesc și folosită în loc de pâine, mămăliga este mai densă decât polenta italană până la a putea fi tăiată în bucăți asemenea pâinii. Când este gătită în alte scopuri, mămăliga poate fi mai moale, câteodată aproape de consistența terciului.
Motivul pentru care mămăliga este atât de populară in România este faptul că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare. Mămăliga se mănâncă fie ca atare fie tăiată în felii și prăjită în untură lângă tocănițe, ciorbe de verdețuri. La stâne, unde legumele și fructele ajung cu greu, s-a format o tradiție culinară bazată în principal pe mămăligă, produse din lapte și slănină.